Zi de sarbatoare la noi in familie

robert
Si nu doar pentru ca este prima de scoala din viata lui Dennis, nu doar pentru ca am ajuns acasa dupa 10 000 km prin Europa, nu pentru ca am cateva ore singura (in care sa gatesc, sa spal vase, sa cumpar cadouri si tort si sa scriu aceasta urare), ci pentru ca baiatul meu cel mare, Robert, implineste 8 ani!

LA MULTI ANI ROBERT!
Esti  primul nascut, esti baiatul nostru cel mare, esti o minune de copil, te iubim si suntem norocosi sa fim parintii tai!

Acum 8 ani era o zi insorita de toamna, am mers la un control si doamna doctor mi-a zis sa imi aduc valiza (stiti voi, celebrul bagaj pentru nastere), dar nu pentru ca venea copilul, ci pentru ca venea week-endul si vroia sa fie sigura ca nu o deranjez cumva. Dupa pranz am mers cu bagajelul, cu emotii mari, pregatita de prima mare intalnire a vietii mele, nu am avut prea mult timp de gandire sau pregatire, ca Municipal si Aviatiei nu sunt chiar la o aruncatura de bat si apoi cand am ajuns sa imi fac internarea…nici atat, am fost practic luata pe sus, pentru ca doamna cu anestezia se grabea sa plece in concediu. Asa ca dupa ce s-a crucit si si-a scuipat in san cat m-am ingrasat in sarcina, mi-a bagat anestezicul, a zbierat la niste asistente si dusa a fost (eu m-am sperita si am mai bagat 50 ron in plic, dupa ce a zbierat la asistente). Si credeam ca aia a fost partea nasoala si urmatorul lucru va fi sa imi vad baiatul, pe care abia il asteptam.
N-a mai durat mult si l-am vazut, dar a fost atat de rapid, eu auzeam tot ce vorbeau acolo, stiam ca l-au scos, dar nu il auzeam pe el, n-a plans, n-a scancit, il tot suceau si invarteau in secret pana i-au desfacut cordonul de dupa gat (o surpriza pentru medic, in conditiile in care facusem eco cu 2 zile inainte), pana la urma cred ca l-au ciupit de fund sa caraie si el un pic, l-au infasat in scutec roz, mi l-au aratat rapid si au fugit cu el.
Am apucat doar sa vad ca are freza cu carare pe mijloc, lucru care mi-a fost de mare ajutor mai tarziu, la terapie intensiva, unde mi-au adus alt copil (evident, fara carare pe mijloc, asa ca l-am refuzat 🙂 ). Eu am mai stat ceva timp in sala de operatii, cu hemoragie masiva, cu interventia altui medic, auzindu-i cum discutau ca nu stiu ce sa faca sa opreasca hemoragia si auzind cum curgea sangele pe jos de pe masa si cum medicii tipau la asistente sa aspire mai mult, sa puna bureti, imi era tare rau si nu vroiam decat sa se termine.
Ulterior am aflat ca sotul a fost chemat sa pupe o mama iesita din sala de operatie, care nu eram eu :), ce sa mai haz de necaz.

Desi nu a mers totul ca pe roate, iata ca au trecut 8 ani, timpul si ploia care cade acum mi-au spalat multe dintre amintirile neplacute si dureroase, iar copilul asta zvapaiat si minunat, imi face viata mai frumoasa.

Este sufletist, este nebun, este galagios, este suparacios, uneori si bataus, dar este minunat, este inteligent, de ajutor, inventiv, lipicios, dragastos, timid si expansiv. Sunt multe cuvinte in antiteza, asa este el, plin de viata si nu ne lasa sa ne plictisim nici-o secunda.
Nu stiu ce va ajunge cand va fi mare, sper sa ajunga sa fie fericit si iubit, de multa lume, acum este iubit de noi, de familia extinsa, de prieteni si asta il face un copil bogat, la fel si pe noi, bogati ca il avem in vietile noastre, ca ne provoaca zilnic si ne iubeste neconditionat. Sper sa ramana acelasi om cu suflet sensibil, care stie sa imparta si sa daruiasca, sper sa aiba o realatie buna cu Dennis, sa il iubeasca si sa fie apropiati si mai sper ca noi doi, parintii, sa ne bucuram alaturi de ei.

La ceas aniversar sunt nostalgica, un pic tematoare pentru viitor, emotionata, dar si bucuroasa, ca doar asta-i viata de parinte.

Va pup si va urez sa fiti fericiti alaturi de cei dragi!
dsc_2269-2
P.S. am pus doua poze, preferata mea si preferata lui, va las sa ghiciti care cum este 🙂

 

8 comentarii la “Zi de sarbatoare la noi in familie

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *