Când ți-a fost cel mai greu, în viața ta de mamă?

Totul a început la prima sarcină, a fost o mare surpriză și de a doua zi au început frământările, întrebările și în final, alegerile. Să merg la o clinică privată sau la stat, să aleg un medic faimos și recomandat sau unul cu care rezonez și de care n-a auzit nimeni, unde să fac analizele, ce să mănânc, cum să fac cu munca, să nu fie prea multă, dar nici să nu renunț la ce îmi place să fac, mai merg în delegații sau nu, apoi a avansat sarcina, au apărut probleme de sănătate și am decis totuși să lucrez d-acasă, în ciuda recomandărilor medicale. Am ales spitalul, apoi a venit El și era a frumușel și cu o freză bizară, îi adusesem d-acasă hainuțe alese cu grijă. Acasă îl așteptau o mulțime de obiecte, jucării, hăinuțe, i-am găsit un medic, apoi altul, a venit diversificarea și am citit mult până să mă decid, au urmat boli, internări in spital, tratamente, au venit și au trecut toate, a crescut și a venit un frățior.

Apoi le-am găsit o creșă/grădi, am căutat locuri frumose să mergem în vacanțe, le-am organizat petreceri pentru zilele de naștere, am invitat prieteni, am adus magicieni. Au mai trecut anii și a venit timpul pentru școală, m-am gândit (și m-am răzgândit) la homeschooling, apoi am găsit o școală, care părea bună și apoi nu mai părea. Am vrut să îl mut pe cel mare, cu acte în regulă și el n-a vrut și s-a îmbolnăvit, i-am dus la afterschool, i-am retras, am schimbat, am regretat. Au vrut ceva și au insistat, au plâns și n-am cedat, alte dăți au vrut mizerii de la fast food și am acceptat, au lovit și i-am certat, au dat din casă și m-am supărat, le-am retras privilegii, i-am mustrat, alteori i-am felicitat, mi-am cerut scuze când am greșit.

Am făcut schimbări pe care nu le-au înteles, i-am luat dintre prieteni și i-am dus departe, peste mări și țări, între străini, unde nu era acasă și nu aveau pe nimeni, în afară de mine și de ei. A fost greu pentru mine, pentru ei, am avut momente de toate felurile, experiențe, am cunoscut oameni și locuri.

În toți anii care au trecut, au crescut, au învățat, iar eu am crescut împreună cu ei, au fost multe momente grele, nopți nedormite, dureri fizice și nu numai, dar cel mai greu lucru din viața de mamă, pentru mine a început când am rămas însărcinată!
Din acel moment eu n-am mai fost singură, decizile pe care le luam, nu mai erau doar pentru mine, nu mă mai afectau numai pe mine. Să iau decizii, să fac alegeri pentru copiii mei mi se pare lucrul cel mai greu, iar situația va mai continua câtiva ani d-acum încolo. Am fost în situația de pleca pe semnătura din spital, în toiul nopții, am fost la un pas de homeschooling, i-am mutat în altă țară, sunt câteva dintre deciziile pe care eu le-am luat și care au avut mare impact asupra lor, dar nu sunt singurele. Simt o mare responsabilitate și mă trezesc des gândindu-mă dacă am ales bine. Sunt genul de om care nu se uită în urmă cu regret și consider că în viața mea am luat cele mai bune decizii pentru momentele și situațiile din trecut, iar dacă ulterior n-au mai părut la fel de bune, înseamnă că am făcut tot ce am putut eu mai bine la momentul respectiv. Dar când sunt responsabilă pentru ei și trebuie să aleg, parcă nu este chiar ușor, au crescut și ne consultăm mult în tot ceea ce ține de viața familiei, dar majoritatea deciziilor sunt luate de către noi, adulții, după consultarea prealabilă a tuturor.

În acest moment am luat decizia că nu vor avea un animal în apartament, deși discutăm încă, decizia mea este luată, îi simt dezamăgiți, unul este resemnat, celălalt încercă să mă convingă să iau macar un hamster (deja i-a făcut casă). I-ar bucura mult un animal, poate i-ar responsabiliza, i-ar învața lucruri, însă eu am decis momentan în numele tuturor. Si nu e ușor să suport consecințele 🙂

8 comentarii la “Când ți-a fost cel mai greu, în viața ta de mamă?

  1. Buna, Roxana!
    Ca tot amintesti de homeschooling…cea mai grea decizie din viata mea de mama este sa am incredere in ceea ce am ales, respectiv in educatia acasa.
    Desi vad clar ca alor mei copii nu le lipseste nimic, mai ales cand vorbim de social skills, tot am nopti nedormite sau coamaruri si ma gandesc what if…?
    Intotdeauna vor fi mai multe variante in car eputem face un lucru. Eu cred ca important este sa fim atenti la nevoie copiilor, sa fim prezenti cu adevarat in viata lor si sa ii ascultam cu urechea conectata la minte si inima.
    Te imbratisez cu drag!

  2. E u am cedat la hamster, chiar e usor de ingrijit. La homeschooling inca sper sa ajung, ne straduim sa ne adaptam la Waldorf de asemenea, dar e nebunie.

    1. Nici nu m-am interesat cum se ingrijeste, pur si simplu nu mai vreau inca ceva viu in casa 🙂 o fi frumos, ii ajuta, ii responsabilizeaza (teoretic), practic…nu vreau, pentru ca daca ei nu vor avea grija de el, ceea ce este foarte probabil, au putin timp cand e scoala, cineva va trebui sa aiba grija de animal, ca nu e ca o jucarie (pe care eu las sa zaca aruncata o luna si apoi incep sa tip), bietul n-are nicio vina si va trebui ingrijit, de cine oare?!
      Nu-mi spune ca la voi a mers ca pe roate treaba cu hamsterul, ca ma pui pe ganduri :)))

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *