Te iubesc, în felul meu! Contează limbajele iubirii?!

Am scris articolul despre frați și 98% dintre cititori mi-au spus că își iubesc copiii la fel, nu fac diferențe, îi iubesc în felul lor (al părinților), găsiți articolul aici.

Eu îi iubesc diferit, sper! Încerc să îi iubesc pe fiecare așa cum are nevoie, să nu îi iubesc egal, să nu îi iubesc în felul meu, că doar iubirea asta este despre ei, nu despre mine. La fel și pe soțul meu, încerc să îl iubesc în felul lui, că dacă l-aș iubi în felul meu, nu știu cât de mult ar simți el din acea iubire, nu de alta, dar suntem diferiți, avem stiluri diferite, limbaje de iubire diferite.
Nu îmi iese de fiecare dată, de multe ori îi iubesc în felul meu, că așa e mai ușor pentru mine, dar nu cred că asta e soluția, nu cred că ei au nevoie de varianta cea mai ușoară.

Ca să ne fie bine împreună, este necesar să învățăm cu toții ce îl bucură pe celălalt, ce îl face fericit, ce limbaj de iubire ajunge la el. Cu alte cuvinte, să învătăm să vorbim pe limba celui drag nouă. Degeaba ne iubim noi până nu mai putem, dacă eu vorbesc română și el turcă, o să se ducă cam repede vraja, o să vorbim prin semne un timp, dar nu poate ține o veșnicie, unul dintre noi va trebui să învețe limba celuilalt, de preferat amândoi.
Un alt exemplu ar fi să îl aștept eu pe soțul meu cu un mare tort diseară, ca dovadă supremă de iubire, un tort la care să fi muncit toată ziua, eventual să ma găsească dormind cu capul pe masă, lângă tort. Pentru unii ar fi probabil o mare chestie, dar nu și pentru soțul meu și atunci de ce să fac ceva care nu ajunge la sufletul lui?! Doar pentru ca ăsta e felul meu de a-mi arăta iubirea?
Atât știu, atât fac! Am muncit toată ziua, ar trebui să aprecieze! Mie dacă mi-ar face cineva un astfel de tort, aș ști că mă iubește!
Așa este pentru noi, dar dacă îl iubim pe cel de lângă noi, fie el soț, copil, părinte, atunci este firesc să îi arătăm iubirea într-un fel în care acel om să o simtă, să facem un efort și să trecem dincolo de obișnuințele și credințele noastre. Uneori, se întâmplă ca cei dragi să aibă același limbaj de iubire cu al nostru, atunci ne este ușor, totul decurge firesc, fără eforturi mari. Dar acest lucru nu se întâmplă mereu și atunci este nevoie să facem eforturi suplimentare, doar pentru a ne arăta iubirea.

Gary Chapman, consilier matrimonial cu o vastă experiență, este autorul cărții „Cele cinci limbaje ale iubiri”, el confirmă în acestă carte ceea ce v-am povestit eu mai sus: oamenii au diferite limbaje ale iubirii, a identificat 5.

Limbajele iubirii:

1. Declarațiile
Cuvintele de laudă, încurajările, tonul cald, politețea
2. Timpul acordat
Timp petrecut împreună, cu acordarea toatală a atenției, activități comune,
3. Darurile
Mai scumpe sau handmade, poate chiar dăruirea de sine, cu sau fără fundă roșie 🙂
4. Serviciile
Gătit, curățenie, pus masa, spălat vase, spălat mașina…
5. Apropierea fizică
Îmbrățisări, ținut de mână, sărutat…

Fiecare dintre noi experimentăm ceva din toate aceste limbaje de iubire, dar unul este principal, este important să descoperim care este principalul nostru limbaj, dar și al celor apropiați. Dacă nu este foarte clar care este principalul limbaj de iubire, ne pot ajuta câteva întrebări:
Ce anume din comportamentul partenerului mă face să mă simt iubită?
Ce aș vrea să facă mai des partenerul?
Ce mă deranjează cel mai mult din comportamentul partenerului? aici este clar că răspunsul ne va ajuta, prin excludere.

                                                Haideți să iubim oamenii pe limba lor!

Sursa foto: Pixabay

3 comentarii la “Te iubesc, în felul meu! Contează limbajele iubirii?!

  1. Și ce anume din comportamentul meu îl face pe partener să se simtă iubit?
    Ce ar vrea el ca eu să fac mai mult?
    Ce îl deranjează cel mai mult la comportamentul meu?

    Eu chiar cred că într-o relație de parteneriat între doi oameni cu creier în cap, care înțeleg că iubirea e esențială, dar ea nu va fi niciodată de ajuns, e important să oferim mai întâi și să ne concentrăm pe asta. E cea mai frumoasă lecție de iubire.

    1. O sa sune un pic bizar, dar am avut mult timp, bine inradacinata ideea ca, daca cineva ma iubeste cu adevarat, va sti ce vreau si cum vreau, fara sa spun eu un cuvant!! Uneori blondele nu gandesc :)), dar m-am facut si eu mare si am mai invatat sa comunic, uneori.

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *