Storytelling la ediția a 3 a Digital Parents Talks

Bloggerii merg la școală? Ce școală trebuie să faci, ca să fii blogger? Cred ca sunt întrebări pe care și le pun mulți cititori, pertinente, zic eu.
Mulți dintre cei care scriu pe bloguri (și au succes, aș adăuga eu), au la baza, fie o facultate de jurnalism sau similar, fie experientă în presă scrisă/PR/televiziune. Există mulți bloggeri care nu au aceste experiențe, dar se informează, se autoeducă, merg la cursuri punctuale, care le dezvoltă anumite abilități.

Să știi să spui o poveste, mi se pare un lucru esențial atunci când ești blogger, așa că am mers pregătită să iau notițe despre tot ce înseamnă storytelling, la cea de-a treia ediție a Digital Parents Talks, organizată de Parenting PR. Am aflat informații  de la Liviana Tane, jurnalist cu o experiență de 15 ani în televiziune, bursier CNN. Timpul a fost scurt, informații multe, motiv pentru care plănuiesc să merg la unul dintre atelierele de storytelling susținut de Liviana. Vă las mai jos un mic rezumat din ce am aflat ieri.

Blogul: jurnal sau jurnalism?
Jurnalul: subiectiv, folosește latura emoțională, individual/echipe mici, libertatea formei/subiectelor, bazat pe experiența personală.
Jurnalismul: spațiu public, puterea brandului, instrumente specifice (conținut, acces la informație, canele de diseminare comune…), capacitate de influență, responsabilitate fată de cititori.

Știre versus Poveste
Știrea: cine, ce, unde, când, cum?
Povestea: personaj, intrigă, scene, cronologie, motivație/scop.

De ce scriu:
– care este povestea, ce vreau să transmit?
– de ce o scriu/de ce acum?
– de ce ar citi-o cineva, pentru cine scriu?
– care este intriga, care este miza?

Etapele poveștii:
– idee
– documentare
– focus
– organizare
– scriere
– rescriere

De ce este importantă documentare:
– valizează/infirmă ipoteze
– poate schimba perspectiva
– lărgește contextul și oferă profunzime poveștii
– focalizează efortul creativ

Cum scrii?
– corect gramatical
– ca și cum ai povesti unui prieten (fără cuvinte pe care nu le folosesști în mod uzual)
– citate
– rescrie

Forma în care scrii:
1. Propoziții și paragrafe:
– subiectul și predicatul aproape de început, fac frazele mai puternice dacă sunt clar definite;
– verbe folosite la prezent/trecut, sunt cele mai puternice forme; creează acțiune, simplifică structurile și definește persoanjele;
– adverbele diluează sau dubleză sensul verbelor;
– cuvintele puternice plasate la început sau final, punctul e semnul de stop, cuvântul de lângă punct dă tonul.
2. Limbajul:
– nu repeta cuvintele cheie, decât dacă vrei să obții un efect;
– informații concrete și specifice, ajută cititorul să vizualizeze povestea (ex. numele pisicii din poveste);
– joc de cuvinte, chiar și în povești serioase;
– imagini originale, fără clișee;
– cuvinte și paragrafe scurte;
– caută elemente mitice, poetice.
3. Efectele:
– propozițiile scurte dau timp de gândire cititorului, timp să înțeleagă;- controlează ritmul poveștii diversificând lungimea frazelor;
– evită adjectivele, creează o scenă care redă trăsaturi de caracter
– show&tell, pornește de la baza abstractivității, urcă încercând să  sumarizezi și să analizezi, descoperind sensuri noi în detalii;
– creaza-ți o voce! Citește povestea cu voce tare, să vezi dacă sună ca și cum ar fi spusă de tine.
4. Structura:
– vrei să scrii povești, nu articole! Gandește-te la conflict, motivație, cadru, cronologie și dialog;
– lasă semne de- lungul poveștii, nu epuiza toate resusele dintr-o dată, lasă cititorul să le descopere;
– subtitluri pentru strucutră;
– 3 e cifra magică, 4 e prea mult, 2 prea puțin;
– scrie finaluri pentru a încheia povestea.

Cum scrii despre tine:
1. subiecte care te implică, nu doar despre care ai o părere
2. scurt, schiță, nu pictură 🙂
3. alege timpul povestirii și tonul
4. scrie cu detalii
5. alternează acțiunea cu reflecția
6. scrie în scene.

Cum construiești un personaj:
– caută motivația (de ce face personajul ceea ce face), ajută la construcția intrigii;
– atenție la interacțiunea lui cu ceilalți;
– atenție la mediu, mai ales când cunoști persoajul în spațiul propriu;
– atenție la detaliile fizice, folosește-le doar dacă sunt relevante, nu enumera atribute fizice, elaborează-le în acțiune;
– caută anecdote biografice

Tehnica show don’t tell:
– detalii: cromatice, oflactive, senzoriale, de textură, auditive;
– observație: fii acolo, privește, ascultă, notează;
– scene construite/reconstruite din spusele oamenilor care au participat, întreabă, nu presupune!
– dialog;
– scrie/descrie cinematic, în loc de „pantofi vechi”, „pantofi cu vârfurile scrijelite și tocurile scurtate de la atâta purtat”

Cum rescrii(foarte important, pentru mine cel puțin):
– atenție la coerența timpilor verbali;
– taie (pasaje irelevante, care deconectează de la temă, scene redundante, citate slabe);
– taie balastul (cuvinte precum: foarte, drăguț, complet, cu siguranță, extrem de…);
– taie repetițiile neintenționate și clișeele (alb ca zăpada, iute ca gândul…);
– redu gerunziile, devin supărătoare în pasajele scurte;
– marchează taieturile opționale și revino asupra lor când nu mai ai alternative.

Am încercat să schematizez, pe cât posibil, un material complex, care necesită câteva zile de studiu. M-am oprit asupra a ceea ce mă gândesc că îmi va servi mie ca și punct de plecare, am identificat o mulțime de puncte de îmbunătățit în poveștile mele, sper să vă fie de folos articolul și să vă convingă de utilitatea atelierelor despre storytelling, ținute de profesioniști.

Ana ne-a povestit cum a fost trecerea de la presa scrisă la blog, cum scria la început, cum a evoluat, cum și despre ce scrie acum (dar deja știm cu toții 🙂 ), ce a ajutat-o să evolueze, obstacole și nedumeriri, aici s-a încins o dezbatere de toată frumusețea și regret că am fost nevoită să plec. Tot ce ne-a spus Ana a fost concret, din experiența ei de peste 5 ani in blogging si, ca de obicei, o lecție prețioasă. Dar mesajul ei de final este util, motivant, uman, pozitiv și vreau să îl citiți și voi:
– keep calm, e loc pentru toată lumea!
– scrieți sincer, din suflet, pentru oamenii care vă citesc, respectați-i!
– ieșiți din mrejele traficului, numărului de Like-uri. Dați-vă voie să fiți liberi, sinceri, autentici.
– nu vă vindeți ieftin, dar păstrați simțul măsurii. E nevoie să vă știți valoarea!
– fiți atenți cu cine vă asociați/ce contracte semnați.
– nu furați texte/poze/muncă.
– orice ați face, faceți cu pasiune, bucurie, credință.
– nu uitați de gramatica limbii române.

Dacă sunteți bloggeri pe nișa de parenting, vă recomand să nu ratați următoarele ediții ale Digital Parents Talks, ce povestim noi pe bloguri este doar o mică parte din ce se întâmplă acolo, deși nu mi-am făcut mereu temele, eu am evoluat mult cu ajutorul comunității.

Sursa foto: Photography Studio – Kids & Family

2 comentarii la “Storytelling la ediția a 3 a Digital Parents Talks

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *