Sper sa nu vi se intample!

Bad sleep.jpg

Asa cum zice si tanti din poza, m-am culcat tarziu, nu pentru ca as fi avut treaba, ci pentru ca nu pot sa adorm devreme de ceva timp. Asa ca la ora 2 AM eu si sotul faceam glume si ne gandeam la porumbelul de care ne este foarte dor. Nu stiu cum am adormit pana la urma, dar stiu ca l-am amenintat ca daca ma mai trage de nas, o sa doarma pe canapea si apoi…s-a rupt filmul.
Peste noapte am dormit prost (de parca nu era suficient ca dorm putin), nu stiu ce am visat, daca am visat, dar simteam o prezenta ciudata si imi era frica sa ma intorc pe partea cealalta, cu fata spre usa. Cum eram eu in starea aia in care nu stiam daca dorm sau ce-i cu mine, aud un copil ca ma striga tare si niste zgomote ciudate pe fundal. Stiti si voi cum e cand auzi peste noapte copilul, sari ca din foc, cazi din pat, dai cu capul de usa, te lovesti de pat (de fapt asta e sotul), dar tot nu-i amuzant nici pentru mine sa ma trezesc asa brusc. Am raspuns si am zis ca vin imediat, dupa ce imi recapat echilibrul, in secundele alea cat incercam sa ma adun si sa ma duc in camera lor, copilul nu ma mai striga, dar persistau zgomotele ciudate si cineva vorbea, dar sigur nu erau copiii. Am ajuns in camera lor, nu se mai auzea nimic, copiii dormeau amandoi (desi durase maxim 1 minut de cand a strigat si pana am ajuns), ma simteam ca intr-un film horror, mai ales dupa visul/senzatia ciudata avuta.
Cum ma pregateam sa ies din camera, un sunet ca o gionoaie se aude si apoi o voce „prinde-ma daca poti, cerul e limita”, fuuuuuuu.k, noroc ca n-am avut timp sa lesin si cam in acealsi timp Robert mi-a spus: „mama, vezi ca vorbeste o jucarie, dar nu o poti opri, se opreste singura”.

Stiu ca o sa radeti de mine, dar credeti-ma, chiar nu va doresc sa auziti asa ceva noaptea. Nu este prima intamplare de acest gen, jucariile astea vorbitoare mi-au dat emotii si in trecut, cand eram si mai buimaca de somn, avea Rob vreo 2 luni, am auzit din alta camera un ras strident si cineva zicea :that’s my belly button, hi hihih”, era o broasca de jucarie, care era defecta si nu zisese asa ceva niciodata (cand eram treji si o testam), a fost prima experienta, asa ca a fost nasoal de tot, ne-am speriat amandoi (eu si sotul). Cand era Dennis mic avea un catel vorbitor si il exilasem tocmai in bucatarie (departe de dormitorul nostru), pentru ca ne cerea sa ne fim prietenii lui si sa ne jycam cu el, noaptea :).
Mai stiu si ca nu sunt singura care s-a trezit asa, am auzit de la multi parinti povesti din astea amuzanto-horror, cu jucarii vorbitoare in rolurile principale.

Spre dimineata am auzit ca se razboia si sotul cu jucaria buclucasa, care nu mai contenea cu vorba, cand m-am trezit, am gasit masinuta exilata in bucatarie.

Masina.png

Va doresc treziri mai blande decat am avut eu! 🙂

4 comentarii la “Sper sa nu vi se intample!

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *