Sa ma las pe mana intuitiei?!

Citesc cartea lui Brene Brown, „Darurile imperfectiunii” si dupa fiecare capitol imi vine sa ma opresc si sa scriu ceva pe blog, ma abtin totusi, am o multime de intreruperi oricum (ca orice mama) si nu avansez atat de repede pe cat mi-as dori, dar cartea este minunata pentru mine, am impresia ca am mai citit-o in alta viata si deja aplic din ea, inainte sa o recitesc in viata asta.
Ieri am citit capitolul „Cultivarea intuitiei si credintei/Elibereaza-te de nevoia de certitudini”, a fost mana cereasca. Eu sunt o persoana care se bazeaza foarte mult pe intuitie, unii ar spune exagerat, altii m-ar cataloga drept visatoare, cu capul in nori, altii poate chiar inconstienta (de fapt chiar o fac unii si altii, doar ca ii ignor cu gratie). Dar stiti si voi cum e, iti spune unul ca esti beat, il injuri, iti spune si al doilea ca esti beat ii zici si lui cateva de mama, dar cand iti spune si al treilea, pai te duci si te culci, asa si eu cu intuitia mea, ajunsesem uneori sa ma intreb daca nu cumva e ceva in neregula cu mine, ca prea sunt eu asa flower power si lumea in jur se da de ceasul mortii, cauta solutii concrete la probleme imaginare, se bazeaza pe certitudini si nu da nimeni vrabia din mana pe cioara de pe gard, doar eu o ard mai dubios asa (cum zicea un prieten)si ma bazez pe instincte, nu stiu definitii, nu prea vorbesc din carti (ca nah, daca nu retin definitii, n-am cum), plutesc pe un nor si traiesc in lumea mea. Eh gandurile astea imi dadeau tarcoale uneori, dar pentru asta exista ciocolata si berea belgiana (aia strong cu peste 8% alcool), ca sa nu vina gandurile buclucase sa imi dea peste cap norisorul roz si pufos pe care traiesc. Bai, dar cand gandurile astea ti le baga in cap barbatul, ala cu care locuiesti si imparti viata si care e inginer, e si mai nasol si atunci e musai berea, dar vedeti voi, asa flower power cum sunt, am stiut totusi sa il aleg, ca tot el imi aduce berea :), cum s-ar zice: am avut intuitie!
Dar dupa ce am citit cartea asta, sunt absolut convinsa ca o sa apelez la ciocolata si bere in alte scopuri decat sa acopar vocile astora de zic ca sunt cu capul in nori, pentru ca este absolut normal pentru mine sa fiu asa, sa ma bazez pe intuitie, pe instinct si sa actionez in baza lor, eu functionez asa mai mereu si imi este foarte bine. Nu caut certitudini, nu vreau definitii, nu imi plac sabloanele, ar merge sa zic ca sunt „artista”, dar nu prea sunt sau o fi si asta o forma de arta, sa traiesti pur simplu, fara sa cauti la orice pas certitudini, siguranta. Poate parea un pic haotic ceea ce zic, dar sa te bazezi pe intuitie, sa mergi pe instinct nu inseamna sa actionezi pripit, uneori instinctul imi spune sa nu iau nicio decizie inca, sa mai adun informatii, sa mai astept, oricat de sigura ar parea o actiune.
Brene Brown spune cam asa: „Intuitia nu este o modalitate singulara de cunoastere, ci capacitatea noastra de a ne crea un spatiu pentru incertitudine si decizia noastra de a avea incredere in diferitele modalitati prin care ne-am dezvoltat cunoasterea si perspectiva, inclusiv instinctul, experienta, credinta si ratiunea”. Mie imi place ce zice ea.

Cum stati cu instinctul, va bazati pe intuitie sau mergeti la sigur?

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *