Părinții ipocriți ai copiilor digitali

Am mai scris și o să mai tot scriu despre copii și tehnologie, că doar am copii, iar ei folosesc tehnologia, de la periuța de dinți electrică și până la laptop. De data asta studiul făcut de Open-I Research pentru Itsy Bitsy și Orange m-a pornit să scriu. M-am uitat un pic pe cifre și automat mi-a răsunat în minte ceea ce vedeți în titlu, tocmai pentru că am citit de curând alte studii, despre consumul de cultură, iar România nu stătea prea bine la acest capitol.

Păi când tu, dragă doamnă, îi pui copilului un desen animat la tv-laptop și fugi la bucătărie să gătești, copil care are o vârstă destul de fragedă (zici tu) pentru a putea fi implicat în orice tine de bucătăreală, dar este suficient de dezvoltat încât să uite singur la un desen „calm, educativ, liniștit”, de ce să te mai miri când citești în studiul acesta despre copii sub 2 ani care petrec mai mult de 30 de minute-zi la ecrane?!
Când toți părinții își doresc pentru copilul lor să vorbească cel puțin o limbă străină la intrarea în grădiniță, de ce să ne mire că 37% dintre copiii sub 2 ani petrec peste 30 de minute-zi în fața unui ecran?! În timp ce 63% petrec sub 30 de minute, în condițiile în care specialiștii recomandă să nu expunem deloc copiii sub 2 ani la ecrane.
Puteți vedea datele studiului în graficul de mai jos și găsiți mai multe informații aici


Îi lăsăm la ecrane ca să ne facem treburile în gospodărie, că să stea liniștiși când noi lucrăm, pentru că suntem work at home moms, pentru a le fi aproape, când avem musafiri, ca să putem schimba și noi o vorbă cu oamenii ăia, că d-aia au venit, le punem telefonul în mână când ieșim la terasă sau restaurant, ca să putem mânca și noi liniștiți și să nu fim dați afară din cauza eventualului haos creat de copil. Aducem tableta la masă, că altfel nu mănâncă odorul, plânge și suspină, rămâne nemâncat și frustrat, îi lăsăm la desene să facem și noi un duș, că oameni suntem.
Totul de la cea mai fragedă vârstă și totul pentru a-i ține puțin liniștiți, cât să nu ne explodeze creierul și asa făcut terci.

Dar ei cresc repede și încep să spună câteva cuvinte, iar atunci începem rapid să ne preocupăm de conținut (de parcă până atunci nu conta!), vrem ca după mama și tata să urmeze mother și father, culorile în engleză, cifrele în franceză și tabla înmulțirii în germană și curând îi vrem programatori, că am auzit noi că se plătește bine (iar eu pot să vă confirm 🙂 ). Iar copii nu prea vor să facă mare lucru în fața ecranelor, nu mai mult decât scopul ala inițial, în care erau puși la ecram ca să stea cuminți, așa că 74% dintre ei stau frumos la ecrane și se uită la desene animate sau filmulețe amuzante, iar 59% sunt ceva mai activi și joacă diverse joculețe.
Eu zic că nu e dracul chiar atât de negru, iar dacă un copil se uită la ceva educativ, poate are și de învățat, evident că nu vorbim aici despre copiii de 2-3 ani, tehnologia poate fi utilă și poate aduce beneficii, dacă este folosită cu cap și, mai ales, coadă :), am scris aici despre beneficiile tehnologiei, inclusiv ale jocurilor video.

Ceea ce mi se pare mie interesant este că 56% dintre părinți sunt interesați să afle cum pot preveni dependența copilului de internet, deși bănuiesc că tot ei sunt cei care i-au familiarizat cu accesul la ecrane cu sau fără internet, de la vârste foarte mici, totul pentru o clipă de liniște. Sunt îngrijorați de această perspectivă a dependenței când constată că odorul face altceva pe internet decât s-ar aștepta ei, când văd că micul geniu nu este interesat de programare, ci de filmulețe blege de pe youtube.

În condițiile în care doar 30% dintre români au afirmat în 2011 că au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni, cam cât de departe ar putea sări așchia de trunchi, mă gândesc și eu! Cu acest procent, România s-a clasat cu succes pe ultimul loc din Europa. Dacă vă imaginați că în loc de citit, românii preferă să meargă la cinema, spectacole live sau muzee, vă înșelați, tot în 2011, cam 16% dintre conaționali au fost la cinema, spectacolele live au ceva mai mult succes, au atras 26% dintre români, iar locurile precum muzeele, doar 18%.
Ne dorim ca cei mici să facă lucruri mai utile, gen cursuri de robotică, dar în România lui 2015, doar 1.3 % dintre adulții de peste 25 de ani au participat la cursuri de formare/perfecționare sau alte activități ce țin de educația non-formală. (sursa: Eurostat)

Eu nu prea îmi explic de ce adulții sunt atât de surprinși de rezultatele sondajului, de faptul că cei mici preferă distracția, când, în definitiv, ei sunt cei care au introdus tehnologia în viața copiilor, pe post de distracație, de pauză, iar acum își doresc niște mici savanți, care să nu piardă timpul aiurea pe youtube, ci să revoluționeze lumea! Dacă tehnologia le-a fost prezentată copiilor ca sursă de informație, ca unealtă de lucru, ca ceva de care ne folosim activ, copiii o vor folosi în mod constructiv.

În luna mai, Itsy Bitsy va realiza o serie de emisiuni zilnice, cu invitați specialiști care îi vor îndruma pe părinți pentru a gestiona mai bine relația copiilor cu tehnologia.

Am mai scris despre copii și tehnologie aici, aici și aici.

Save

8 comentarii la “Părinții ipocriți ai copiilor digitali

  1. Academia Americana de Pediatrie (The American Academy of Pediatrics) a recunoscut în clar faptul că mediul digital se schimbă mai repede decât pot ei cerceta. In concluzie, orice sfat vizavi de accesul la monitor pana la x ani trebuie privit ca atare.

    1. Da, o sa iti dau dreptate aici, nici psihologia copilului nu e chiar matematica sa pui exact mana pe cifra corecta.
      Cu toate astea, cred cu tarie ca relatia copiilor cu tehnologia este construita de catre parinti, ei pun bazele, ca orice baza, poate fi una solida, pe care sa construiesti ceva durabil sau….nu. Cam asa cred ca e cu asteptarile astea ale parintilor, cand ai introdus tehnolgia pe post de suzeta/dop/bona/timp de liniste pentru tine ca adult, este un pic nerealist sa te astepti ca cel mic sa isi doreasca sa scrie vreun program, evident ca va prefera sa se uite la ceva amuzant, cu facea initial.

  2. Pe de o parte chiar ma simtem si eu vizata, recunosc, in timp ce citeam articolul tau. Asa este, noi ii ghidam pe cei mici catre tehnologie, pentru ca mai tarziu sa scapam lucrurile de sub control. Totusi eu am o multumire, ca fiica mea citeste foarte mult si mai uita de telefon. Extraordinar articol!

    1. Am scris articolul dintr-o suflare, sub influenta altor rapoarte primite pe la munca, despre consumul de cultura in Europa, n-a fost intentia de a viza/leza pe cineva, desi acum imi dau seama ca este posibil sa fi facut asta.
      Revolta mea, daca pot sa ii spun asa, este pe atitudinea aia mioritica, in care vedem ca ceva e in neregula, noi am contribuit la asta (desi nici nu mai conteaza), dar nu facem nimic, ca nu mai avem ce vezi doamne, ca daca am gresit o data….e gata, ii lasam asa pe copii, cu telefonul/tableta in nas, ca altfel nu ne mai intelegem cu ei. Nu vrem sa punem nicio limita, sa schimbam comportamente daunatoare, ca sa nu ii frustram.
      Este mai usor sa ne miram de rezultaatele studiilor si sa ne resemnam, decat sa ne asumam responsabilitatea si sa zicem stop! Da, am gresit, te-am lasat foarte mult la tv/tel/laptop, dar nu cred ca iti face bine si d-acum vom face niste schimbari!

  3. sincer – copilul meu a stat fără tv și net și telefon până în clasa a 9-a. nu a ajutat la nimic. în sensul că imediat cum a reușit să aibă de toate a și devenit dependent.
    copiii nu tre ținuți deoparte de asta, ci tre învățați ce înseamnă să folosești, nu să fii folosit de tehnologie.

    1. Asa este Bianca, fructul interzis este dorit. Copiii mei invata intr-un sistem care recomanda evitarea tehnologie pana la varsta de 14 ani, noi nu facem acest lucru, nu interzic nimic, noi avem multe dispozitive electronice in casa, lucram peste 10 ore/zi la calculator, copiii vad si stiu ce facem. Folosesc si ei calculatorul, pentru distractii, ca si copiii din articol 🙂 nu vreau sa ajunga programatori, i-am intrebat daca isi doresc sa mearga la cursuri speciale, au zis nu, ura si la gara. Ai mei nu au timp sa faca exces de tehnologie, pentru ca pur si simplu ziua e prea scurta, nici macar n-am facut ceva in mod deosebit ca sa fie asa.

  4. exact despre constientizarea folosirii lor cred ca ar trebui sa discutam mai mult cu copiii, despre a-i indruma sa le utilizeze cu cap si asa mai departe.
    nu avem de ce sa ne revoltam de aceste rezultate, pentru ca e clar ca sunt reale.
    am scris de curand si eu despre asta

    1. Asa este, nu prea cum si de ce sa le interzicem, este vorba despre o relatie cu tehnologia, pe care noi o mediem.
      Apropos de uitat aiurea pe youtube, pierdere de vreme dupa parerea noastra, a parintilor, stiu copii care au invatat abilitati, de exemplu sa croseteze 🙂

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *