Sunt un părinte suficient de bun!

Am născut la spital, nu acasă, am alăptat prea puțin, n-am folosit scutece textile, nu le ofer doar mâncare organică, m-am intors foarte devreme la muncă, copiii au mers în colectivitate la vârste foarte fragede, prima vacanță de vară au avut-o anul trecut și totuși, sunt cea mai bună mamă pentru copiii mei! Cresc și mă dezvolt o dată cu ei, fac greșeli și învăt din ele, cad și mă ridic! Sunt un părinte suficient de bun!

Am decis să scriu acest articol pentru că citesc zilnic, ce zic eu zilnic, de câteva ori pe zi, articole, discuții, certuri despre tot felul de metode de conectare cu copilul, educație nu știu de care, despre alimente din grădina ursului și câte și mai câte, totul este cât se poate de bine intenționat, luate pe rând, toate sunt minunate, dar când vin grămadă peste tine, este destul de ușor să o iei personal și să te simți o mamă rea, pentru că mergi la job în loc să schimbi pamperși, dai formulă în loc de sân, că vrei să dormi singură, ca să te poți odihni cum trebuie, că ai născut prin cezariană și acum trebuie să inventezi cine știe ce explicații savante, ca să nu fii făcută de rușine pe toate grupurile, că ieși cu bărbatul la cină și copiii stau acasă cu lacrimi în ochi… Nu prea e de mirare că multe mame se simt copleșite de toată avalanșa asta de informații și o parte dintre ele se cam orientează către antiparenting.
Ptiu drace, iar am scris cuvantul ăsta pe blog și o să apar în căutări cu care nu vreau să mă asociez, când eu vreau doar să vă spun că am avut partea mea de presiune și momentele mele de dat cu capul de pereți, la gândul că nu sunt o mamă bună dacă nu bifez tot ce zice Attachement Parenting-ul și, credeți-mă pe cuvânt sau nu, dar zice muuulte, iar până le bifezi pe toate, e posibil să ieși la pensie (deși, dacă vrei să fii o mamă ca la cartea de Attachement Parenting, nu prea cred că mai ai de unde ieși la pensie).

Deși nașterea naturală, alăptarea, dormitul împreună, introducerea mai târzie în colectivitate…, sunt foarte benefice pentru copil, ele nu sunt certitudinea unui atașament sănătos sau a unei dezvoltări mentale sănătoase, nu contează doar interacțiunea pe care o avem cu bebelușii, ci, mai ales, calitatea acestei interacțiuni. Nu contează atât faptul că stau eu acasă cu copilul 2-4-6 ani, dacă eu în timpul asta sunt mai mereu ocupată cu treburi gospodărești, iar interacțiunea mea cu copilul are de suferit. Stilul ăsta de viață „atașat”, cu toate practicile lui, generează foarte multă confuzie, vină și stres!
Este important să răspundem nevoilor copiilor, fără să le suflăm în sân la tot pasul, o legătură foarte strânsă cu copilul, nu însemnă neapărat și un atașament sigur, să fim mereu acolo, să ne simțim vinovate și când închidem ușa la wc, să nu putem ieși cu o prietenă la un suc, poate însemna opusul unui atașament sănătos, un atașament anxios! Să nu punem nicio limită de teamă să nu creem frustrări, să îi protejăm de orice și în orice moment, iarăși nu prea este semn de atașament sigur. Un copil mai mare de 1 an are nevoie de limite stabilite cu blândețe, în interesul lui. Copilul care a dezvoltat încredere, va putea suporta frustrarea în momentul în care părintele sau îngrijitorul nu poate răspunde imediat nevoii lui, el știe că adultul va veni și va face totul să fie bine, chiar dacă pe moment nu se poate, când adultul răspunde în mod consant nevoilor copilului (30% din timp), atât conectarea, cât și stresul, vor ajuta la dezvoltarea optimă a încrederii copilului și puterii lui de a face față.

Un atașament sigur oferă, printre multe alte beneficii de dezvoltare:

  • o bază de siguranță, de la care să poată pleca în explorare
  • reglare emoțională
  • siguranță și securitate

În momentul în care copiii noștri cresc și se dezvoltă având un atașament sigur, toată existența lor va fi influențată în mod benefic, inclusiv în școală, acești copii sunt mai plăcuți și mai bine tratați, atât de către ceilalți copii, cât și de profesori-învățători. Există studii care au arătat cum copiii cu un atașament sigur au fost tratați cu mai multă căldură și respect, de către cadre didactice, care nu le cunoșteau istoricul, așadar nu erau influențate de acest aspect. În timp ce, copiii cu un atașament mai puțin securizat, au avut parte de mai mult control, așteptări mai mici, manifestări de mânie, din partea cadrelor didactice.

Articolul nu se vrea o lecție despre atașamentul sigur, despre care am studiat intens, pentru asta găsiți cărți întregi, nicio vreo pledoarie împotriva attachment parenting-ului, dătător de frustrări, se vrea pur și simplu un îndemn la reflecție. Să ne uităm atent în sufletul nostru și să vedem de unde vina și sentimentul că nu suntem suficient de buni dacă nu facem x sau y.
Pentru mine, acesta este cel mai mare beneficiu pe care mi l-a adus certificarea de Parent Facilitator din cadrul Circle of Security, este exact ce am scris la începutul articolului, am ajuns în punctul în care pot să afirm: sunt un părinte suficient de bun! Ascult și citesc despre tot felul de teorii, nu resping ceva doar pentru că nu pot eu să ajung acolo, știu cine sunt și ce pot. Știu ce vreau să fac și caut metode să realizez ce îmi propun. Îmi analizez constant planurile, principiile, sunt flexibilă și încerc să mă adaptez la situațiile pe care viața mi le scoate în cale. Copiii mei au limite, avem reguli, pe care le consider eu potrivite în diverse momente, nu au fost și nu vor rămâne bătute în cuie, pentru că toată viața noastră este în continuă schimbare, evoluție.

Mi-a plăcut mult acest articol lung, m-a inspirat.

Sursa foto: Circle of Security

3 comentarii la “Sunt un părinte suficient de bun!

  1. Foarte corect ce spui tu aici. In momentele in care eu ma simt de-a dreptul coplesita si suprasaturata de tot tavalugul asta de informatii despre crescut copii, inchid tot. Laptop si telefon. Si-mi aduc aminte ca tot ce-mi trebuie sunt bunul simt si iubirea. Imi reamintesc si ca doar un om sunt. Si da, cea mai buna mama pentru copilul meu 🙂

    1. Nu e mereu usor sa trecem peste tot ce vine spre noi si pe undeva e firesc sa ne mai si indoim, dar in final, facem cum e bine pentru copil, pentru ca suntem toate cele mai bune mame pentru copiii nostri.

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *