la-scoala

O mama intreba: cum a fost la scoala?

Iar 2 flacai raspundeau:

  • Cumva! Secret! Nu e treaba ta!
  • Bine! OK! Ca de obicei!

In ordinea numerelor de pe tricou, primele raspunsuri vin de la, deja celebrul actor de comedie, Dennis, iar raspunsurile mai politicoase, dar la fel de lipsite de informatii, de la Robert. Ca o mama responsabila si profund preocupata (adica o mama de scolar in clasa pregatitoare :)), am luat atitudine, am citit, dar am mers si la evenimentul Otiliei, „Cum a fost azi la scoala?„.

Asadar, de ce nu raspund copiii? Pai un prim motiv ar fi ca nu (prea) isi mai aduc aminte, Robert imi spunea, frecvent in anii trecuti, „nu mai stiu”, sincera sa fiu, la momentele respective credeam face glume si ma cam enervam, insa ei proceseaza intamplarile si abia dupa cateva zile incep sa povesteasca (lucru confirmat de ai mei in nenumarate randuri). Un alt motiv ar fi lipsa conectarii, copiii petrec multe ore la scoala, departe de parinti, rar primesc atentie 1 la 1, eventual cand fac vreo prostie, cupa lor de atentie este goala si trebuie umpluta, inainte de a ne astepta la cine stie ce istorisiri. Mai exista si acele momente in care copiii simt ca nu ar avea niciun rost sa povesteasca ce s-a intamplat la scoala, considerand ca oricum nimic nu se poate schimba („de ce sa iti povestesc, poti tu mama sa schimbi ceva, poti tu sa faci sa nu mai merg?”).
Ce nu este scoala pentru copii:
– cursa/competitie
– note/teme
– cariera
– pregatire pentru viata
Ce este scoala pentru copii:
– lectii (unele placute, altele neplacute)
– autocunoastere
– dezvolta strategii de a trece prin scoala

Ce putem face? In primul rand ne putem setam asteptarile, sa stim ca, de cele mai multe ori, nu vom ajunge la scoala, iar ei vor sari de gatul nostru, povestindu-ne cu lux de amanunte ce au facut. Sa ne asteptam sa fi fost greu fara noi, sa le fi fost dor, sa fie obositi, poate chiar suparati. Va marturisesc sincer, uneori, cand am si eu o zi grea/ma simt rau, imi e teama de reintalnirea cu ei :), stiu ca va fi foarte solicitant si ca nu am energia necesara si ma folosesc de trucuri, de exemplu merg cu un covrig in geanta (chestie total neportivita, inainte de masa, dar de mare efect).
Urmatorul pas ar fi sa ne conectam cu ei, este extrem de important ca ei sa plece cu rezervorul plin dimineata si sa il reumplem cand ii luam de la scoala, conectare duce la o mai buna invatare, la accesarea parti analitice a creierului. Ne putem conecta cu ei prin limbaj non-verbal, prin joc, timp special, atingere. Ajuns acasa, copilul are nevoie de cel putin o ora in care sa se deconecteze de scoala si sa se reconecteze cu noi, principala noastra grija nu ar trebui sa fie temele, spalatul pe maini, masa…ci reconectarea cu copilul, apoi totul va merge de la sine, altfel functioneaza un creier conectat.
Dar nu este mereu usor sa te conectezi, de multe ori ei evita conectarea, evita privirea in ochi, tocmai pentru ca le-a fost greu, Dennis cauta zilnic motiv de cearta, pe drumul scoala-casa, eu stiu ce cauta el, dar este destul de greu pe drum (cauta sa se descarce, sa ne certam si sa planga), de maine voi implementa timpul special de drum, 5 minute, fiecare va alege ce vrea sa facem in drumul spre casa.

Copiii au nevoie de 3 lucruri pentru a le fi bine la scoala:
conectare (cu alti copii, cu invatatoarea)
recunoastere (stima de sine vine din oglindire, au nevoie sa fie valorizati de alti copii si de invatator)
un sentiment de progres personal (au nevoie sa stie ca fac ceva mai bine, ca scriu mai bine, ca relationeaza mai bine…).
Cand copiii au sentiment de apartenenta, cand simt ca fac parte din grup, cand au prieteni, ei participa activ, se implica la viata clasei. Este incredibil cum se simt aceste lucruri in clasa la Robert, sunt un colectiv unit, ca o familie, fac lucruri impreuna, desi nu s-au vazut o vara intreaga, s-au regasit ca si cand se vazusera ieri, toti graviteaza in jurul lui Frau Mirela (asa ii spun ei), o asculta, o respecta, o iubesc. La fel si noi, parintii, ne-a unit, suntem un grup, facem lucruri impeuna in timpul anului scolar, sper cavom face si in vacante :).

Cum se pot impilica concret parintii:
– ascultarea povestilor copiilor
– fara morala si rusinare (nu e usor, dar cu exercitiu se poate)
– timp special (copilul nu poate controla ce se intampla la scoala si are nevoie de momente in care sa faca asta)
– joaca, multa
– ascultarea emotiilor grele ale copiilor
– gestionarea cuvintelor urate
Implicare in viata scolii/clasei, participarea la activitati impeuna cu copiii, anul trecut, am participat alaturi de clasa lui Robert, impreuna cu alti parinti, la multe activitati, am asistat la lectii, am ajutat la organizarea serbarilor, am gatit, am fost in parcuri, clasa lor are o gradina unde am mers cu totii si am plantat rasadurile deja crescute de copii in ghivecele din clasa…Toate aceste activitati necesita timp, implicare, ore lipiste de la job pentru unii, dar va asigur ca a meritat fiecare minut de implicare, am cunoscut copiii, parintii, pe Frau, am socializat am facut planuri, am ras, am cautat cele mai bune solutii pentru copiii, ne-am imprietenit intre noi.

Robert a refuzat ieri sa isi faca tema (are inclusiv o tema restanta, nu este grea, iar prima parte i-a iesit foarte bine), desi am urlat la prima ora dimineata: Pune mana si fa-ti tema!!, cand el a cerut voie la tv, ulterior m-am trezit si am realizat ca a fost odios ce am facut, asa ca a mers la bunica sa petreaca timp cu ea, asa cum vor ei, sunt sigura ca va veni acel moment in care isi va face nu doar tema curenta, ci si pe cele restante. O alta greseala pe care am facut-o pana acum, a fost sa il izolez cand facea tema, nu pentru ca as avea vreun gand ca asa trebuie, ci am gandit sa il lasam singur in liniste, iar un motiv pentru care copiii refuza sa faca temele este ca acestea se fac in izolare.

Eu am ramas cu urmatorul sfat, bine intiparit in minte: Nu stricati relatia cu copilul din cauza notelor si a temelor!

Voi cum aflati ce au facut copiii la scoala?

 

 

9 comentarii la “O mama intreba: cum a fost la scoala?

  1. eu ii pove cum a fost ziua mea, fata pove’ cum a fost ziua ei. A ajuns sa cunoasca si conceptul de scrum si agile – versiune pe nivelul ei 😀 , imi stie colegii de birou etc etc.

    1. (si am dat enter din greseala. )

      O intreb daca au venit colegii, daca la pranz s-a jucat cu x sau y, cum a fost la activitatea ALFA (noi suntem mari iubitori de geografie si botanica si istorie, la istorie mai mult tati 😀 ) si ne intereseaza abordarile etc. sau daca mai fac ca anul trecut nu stiu ce activitati etc.

      Am mare noroc ca am copil ce face teme cu drag, si si le face si la scoala pana ajungem noi cu doamna care ii supraveghiaza, dar si la ore dupa ce isi termina ce le da de facut, ea incepe sa termine tema. Dar deseori dupa ore vrea sa se joace (daca e cald, in curte) si raman si teme si acasa.

      Eu o mai intreb la unele teme /note ce a fost bine/ce nu a fost bine. De ex. la o poezie a uitat sa zica articolele si prepozitiile si a punctat ca a stiut de 8.5 din 10. Nu m-a deranjat ca memorarea nu e scop al familiei, dar am insistat ca dupa ce termina (termina repede) inainte de a da fisa de lucrare, sa mai corecteze o data pentru ca e evident unele sunt prea usoare si sare peste ele. Aici nu stiu cum sa abordez.

    2. He he ce bine e cu asa copil comunicativ, la noi inca nu merge asa usor, nici cu povestit ce am facut eu, nici cu intrebari ajutatoare…Robert efectiv imi zicea ca nu mai stie ce a facut, in anii trecuti, acum il intreb mai mult pe Dennis ca nah, e primul an, vreau sa stiu ca e bine, iar el ma usuie de nu ma vad.
      Cat despre teme…Robert are putine spre foarte putine, deci n-ar trebui sa fie o problema, iar daca este, clar nu are legatura cu lectiile in sine, asa ca am de lucrat la altceva. In weekend a petrecut mult timp singur cu Chris, categoric i-a facut bine, insa n-a stiut cum sa gestioneze emotiile si pe seara a inecercat sa plece d-acasa, l-am lasat un pic, nu l-am lasat sa doarma la bunica si s-a incheiat seara cu plans. A doua zi, am pornit eu ca nebuna, de la prima ora cu urlete „fa-ti tema”, desi nici nu stiam daca are sau nu, asa ca era o cauza pierduta 🙂
      Incepe modulul de matematica, la care se pare ca ii este ceva mai usor (in sensul ca termina tema in 3 minute).

  2. pai nici la copilul propriu nu merge daca intreb: „cum a fost la scoala?” „Ai facut aia?” „ti-a placut?”.
    Mai interesant ca nici noi parintii nu suntem cei mai comunicativi.

    Dar cu ani in urma am invatat (dintr-o carte, evident) sa avem un moment al recunostintei, zilnic: cu ce ne-a placut, cu ce as mai vrea sa facem, etc.

    Iar la teme nu incep cu : „ti-ai facut tema” ca sigur mi-am dat foc la cosmelie, ci incep: „ai teme?”, si cand zice da „multe?”, iar la unele teme o las sa imi predea ea mie :). . Si la noi tot cu mate, ca ii place (fiica mea 😀 cu calcule si calcule) dar cand e vorba de caligrafie … of of si mai mai 😀

    1. Dacă nici noi nu suntem cei mai comunicativi și copiii vor „copia” ce văd în familie…
      Super că ai ales să îți „predea” ea temele… e cea mai ușoară cale de învățare 🙂
      Succes!

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *