clasa-familie

O invatatoare minunata ne calauzeste copiii

Am scris articolul acum 2 saptamani, (inspirata de Ioana, articolul ei il gasiti aici ), am zabovit un pic, am cerut permisiunea, intre timp multe s-au intamplat si am decis ca Frau a noastra merita sa ne aratam aprecierea si in mod public si sa facem cunoscut faptul ca inca mai exista dascali adevarati, cu har, cu daruire, implicati, care schimba lumea prin munca lor.
Scriu articolul in numele meu, dar sunt sigura ca toti parintii care au copii in clasa in care este Robert, vor fi de acord cu mine.

Am fost la scoala, Robert invata in sistem alternativ, iar zilele de nastere se sarbatoresc in mod absolut deosebit, a fost un moment extrem de emotionant pentru mine, toti colegii i-au fost alaturi, eu am stat cu el in mijlocul clasei, iar ei ne-au imbratisat in grup, i-au facut urari si are un grup de copii care il va veghea si ghida in anul care vine. A fost ideea doamnei invatatoare, nu toate clasele sarbatoresc asa (este o poveste construita pentru ei), dansa a pregatit recuzita, povestea, tot momentul si face acest lucru pentru fiecare copil dintre cei 27 din clasa, pe langa activitatile obisnuite de la clasa.

Asa este Frau M (cum ii spun copiii), o fiinta foarte blanda, care vorbeste incet, aproape in soapta, este firava, dar foarte inimoasa. A venit anul trecut la clasa copiilor si de atunci totul s-a schimbat, colectivul a devenit ca o familie, copiii se ajuta intre ei, se sustin, Frau a muncit enorm sa aiba familia aceasta frumoasa din clasa, nu a unit doar copiii, ci si pe noi, parintii. In clasa 0, nu doar ca nu am reusit sa ne organizam foarte bine ca si colectiv de parinti, dar abia ne recunosteam in curtea scolii. Timp de 1 an Frau a organizat multe activitati in care au fost implicati parintii, iar noi am ajuns sa ne cunoastem, sa legam prietenii, sa ne ajutam intre noi, sa participam cu drag, sa avem o gradina a clasei pe care o sapam, o plantam, o udam impreuna cu cei mici, sunt parinti care nu pot participa des la actvitati si mai sunt alti parinti inimosi care iau mai multi copii si au grija de ei si le multumesc pe aceasta cale, pentru ca au fost dati cand am trimis 2 copii, nu doar unul.
Anul trecut a invitat fiecare parinte sa ia parte la activitatile zilnice ale clasei, asa ca stim cu totii ce provocari are, eu nu am rezistat pana la finalul zilei, am plecat cu o jumatate de ora mai devreme, cu o durere de cap groaznica. Nu este usor, este o munca titanica, sunt multi copii, foarte diferiti.
Dar Frau este modesta, imi spune asa: Nu stiu cat este meritul meu, faptul ca avem o familie mare. Am avut cu totii o mare dorinta de a ne uni in ceea ce ne este bine noua, tuturor. Ne simtim respecatati si apreciati pentru tot ceea ce facem bun pentru familie. Si nu in ultimul rand, discutam si cautam solutii cand consideram ca ceva determina un dezechilibru.

Ziua Educatiei am sarbatorit-o in parc, impreuna cu Frau, in ziua ei libera a mers in parc cu cei mici si cateva mamici norocoase care au putut participa, a fost ideea ei sa ii scoata pe copii, sa petreaca cateva ore altfel, sa se joace liberi, ca mai apoi, in clasa sa se cocenteze pe activitatile scolare. Sunt sigura ca i-ar fi priit o zi libera, mai cu seama ca are un copilas, un catel, merge la facultate si la alte cursuri de specializare, dar a ales sa dedice cateva ore copiilor.

Dupa momentul aniversarii lui Robert, am stat putin de vorba cu Frau, in timp ce copiii isi luau gustarea, cu lacrimi in ochi, tinandu-mi mana, mi-a marturisit ca a avut o vacanta de vara foarte grea, plina de framantari, se specializeaza in sistemul alternativ si are  temeri legate de abordarea alternativa, pe de-o parte, si de evaluarea nationala care ii asteapta pe copii, pe de alta parte. Se framanta, se gandeste, isi face griji, ii este teama sa nu greseasca cu ei, sa nu ajunga sa le fie teama de scoala, de teme, de evaluari, vrea sa faca tot ce este mai bine pentru copiii nostri. Eu nu am mai intalnit de multa vreme un om atat de implicat, dedicat trup si suflet, care isi face griji sa nu greseasca in munca cu sufletele copiilor.
Copiii nostri sunt norocosi, noi suntem norocosi ca avem o invatatoare minunata, care grija de ei si care le educa in primul rand sufletele, un dascal care cunoaste fiecare copil si nu doar din punct de vedere academic, ii cunoaste profund, stie ce trairi au, ce situatii au acasa, ce suparari au, ce pasiuni. Lucreaza individualizat, se pliaza pe stilul lor de invatare, ne sfatuieste, ne incurajeaza, face echipa cu parintii, totul in interesul copiilor.

group-hug-cu-frau
Imbratisare de grup

Exista oameni care schimba sistemul, care cresc generatii, care fac diferenta, asa este Frau a noastra si o iubim, ii multumim si o sustinem!

Cand ati intalnit, ultima data, un astfel de om? Haideti sa le multumim, sa stie ca ii apreciem!

Sursa foto: Pagina de Facebook a scolii

Ca sa fiți la curent cu toate noutățile, nu uitați să dați Like Paginii de FB

 

Save

9 comentarii la “O invatatoare minunata ne calauzeste copiii

  1. carmen octombrie 17, 2016 at 11:33 am
    Editeaza Răspunde

    ” Zilele de nastere se sarbatoresc in mod absolut deosebit” adica schimba ziua de nastere a elevilor? Cit priveste, Doamna Frau ”cu lacrimi in ochi”, ”plina de framintari” , ”isi face griji”, ” ii este teama” ….In primii ani de scoala, copiii au nevoie de siguranta, stabilitate, adevar. Doamna Frau stapineste aceasta situatie sau ii fuge pamintul de sub picioare ? Dinsa transmite copiilor aceeasi stare, de framintare , de ingrijorare, teama, lacrimi in ochi. Evaluati mai bine comportamentul, poate este doar obosita.

    1. Multumesc pentru comentariu si semnalul de alarma Carmen!
      Te asigur ca am evaluat foarte bine situatia, ca orice parinte, dar si ca asistent social, educator parental, absolvent de studii din filiera psiho-socio-pedagogica, copiii au intr-adevar nevoie mare de stabilitate si siguranta, in aceasta etapa de varsta, pentru ei lumea este buna, acesta este adevraul lor. Situatia este sub control, nu este niciun motiv de ingrijorare, cel putin nimic deosebit, fata de ce ar putea exista si ce aflam de la alti parinti. Copiii nostri sunt pe maini bune, ingrijorarile si temerile lor au legatura doar cu specificul varstei. Daca apar situatii deosebite, parintii se vor sesiza.
      Nu am inteles prea bine intrebarea legata de ziua de nastere, nu schimba nimeni ziua, daca ziua unui copil a fost in vacanta sau in weekend, atunci o vor sarbatori in alta zi, agreata impreuna. Daca la asta se referea intrebarea.
      Frau este doamna in germana, am aflat si eu cand a inceput Robert scoala aici, ei spun asa si nu Doamna, pentru ca sunt la un liceu bilingv.

  2. carmen octombrie 18, 2016 at 2:05 am
    Editeaza

    Copiii sunt pe miini bune, spui tu, aici .Tinind cont de studiile de specialitate pe care le detii in dotare, te rog sa imi explici in ce stare se afla o persoana careia i se incredinteaza spre educatie un grup de copii, iar dinsa este obosita cu ”lacrimi in ochi, se framinta , ii este ”teama”, isi face griji sa nu greseasca cu ei”. Stie sau nu stie ce face ? Unde se incadreaza Doamna (scuze ca nu pronunt in lb.germana dar nu am cunostinte despre aceasta lb) Cit priveste faptul ca este un liceu bilingv, copiii aflati in clasa a II-a , deja ar fi trebuit sa stie pina acum cel putin 2-3 propozitii in germana, afara de cuvintul Frau. Macar acolo in gradina in care au plantat, din joaca putea sa ii invete citeva cuvinte in germana , ca de aceea se numeste liceu bilingv, sa vorbeasca inca o limba afara de lb. materna. Asta face parte din evaluarea unui elev aflat in clasa a II-a, la un liceu bilingv. Spui ca este totul sub control. Esti sigura, ca este totul sub control si interesul copiilor este mai presus decit orice? Sau poate, doar va ginditi sa nu oboseasca prea mult Doamna deja obosita, trista, cu lacrimi in ochi, ingrijorata, tematoare, nesigura pe ea, sensibila… Alaturi de parinti exista si societatea care va evalua metoda de predare(ca sa nu zic taxa) ca doar nu traiti pe sistemul ”eu l-am facut , deci imi apartine si fac ce vreau cu el. Sa nu se inteleaga gresit, eu nu am nimic personal cu Doamna , dar dupa parerea mea nu mi se pare de laudat.

    1. Ce stiu sau ce nu stiu copiii la limba germana, nu tine de Frau M, care le este invatatoare si nu profesor de limba germana. Persoana careia i-am incredintat copiii si in care avem incredere, se afla intr-o stare sufleteasca fireasca, in care ne putem afla oricare dintre noi, in momentul in care ne implicam trup si suflet in ceea ce facem, in momentul in care ne preocupam si traim autentic.

  3. Ana octombrie 17, 2016 at 2:54 pm

    La Ita wegman, căci asa se numește școala toți copii de ziua lor sunt prinți/prințese si au alai, luna, soarele, îngerul păzitor, steaua etc asa ca ideea nu e neaparat doamnei profesoare, e o tradiție a școlii?

    1. Buna Ana, asa este, scoala se numeste Ita Wegman, nu era niciun secret, dar nici nu este despre scoala articolul, desi totul se intampla in scoala, iar principiile scoli sunt minunate. De asemenea, aceasta sarbatoare de ziua copiilor, nu este o traditie a scolii, este sarbatoarea zilei de nastere in pedagogia Waldorf, la clasa noastra, cu siguranta a fost ideea doamnei invatatoare, iar ceea ce se petrece cu aceasta ocazie este o poveste construita de dansa, copiii nu sunt neaparat printi si printese, dar au toate acele personaje care ii insotesc pe parcursul anului, care le dau putere, le pazesc visele, ii ghideaza. Probabil se sarbatoreste si la alte clase mici, ar fi frumos, la noi este primul an si copiii iau foarte in serios evenimentul si ne bucuram impreuna de el.

  4. Liana Nicolae octombrie 20, 2016 at 6:32 pm
    Editeaza Răspunde

    Pentru ca stiu foarte bine sistemul pedagogic pe care incearca sa il promoveze Frau, trebuie sa va spun ca fara o empatie foarte buna is un suflet mare nu se poate face aceasta pedagogie. Toate starile descrise apartin de domeniul trairilor suflestesti pe care foarte multi oameni astazi nu le mai pot manifesta si nici macat simti. Desigur ca Frau nu plange la ore cand preda copiilor , nici nu se bâțâie cand are sentimente omenesti de indoială că ce a explicat s-ar putea sa nu fie inteles si de ultimul copil din clasa, care nu prea e foarte silitor cum in toate clasele sunt astfel de copii. Nu arata niciodata asemenea trairi caci niste copii din secolul XXI ar taxa imediat atitudini de telenovele indiene. Dar cand te afli in fata unui parinte deschis la minte cum e Roxana, si destul de empatic, eu pot sa ma simt foarte confortabil aproape ca acasa si sa revars din sufletul meu asemenea trairi descrise, care au sens daca esti un educator constient si critic in permanenta cu tine insuti pastrand totodata nu numai o ratiune rece dar si un suflet mare plin de iubire si sentiment. Eu as vrea sa intalnesc asemenea pedagogi care pot gandi si cu inima nu numai cu mintea. Astia ar fi singurii care ar mai putea sa faca o treaba buna in pedagogie. Oamenii care au o gandire vie, puternica dar si un suflet mare in acelasi timp.

  5. Din pacate trebuie sa contrazic multe lucruri ref la aceasta scoala unde dupa parerea mea sa vand iluzii impachetate frumos. Da, poate unii au avut noroc cu o invatatoare mai buna, insa experienta noastra a fost sub orice critica. Fetita mea a mers la aceasta scoala la cls pregatitoare fix o luna dupa care am transferat-o urgent, deoarece „frau” L de la pregatitoare romana nu se putea numi cadru didactic cu atat mai mult intr-un sistem waldorf. Dansa nu facea nimic in afara de a urla la copii non stop, ii apostrofa cu „nesimtiti, nerusinati”, ii dadea afara din clasa in timpul orelor, copii stand afara nesupravegheati, intarzia de la ore aproape zilnic etc. Si aceasta invatatoare este in continuare acolo si preda la pregatitoare. Ca sa nu mai zic ca scoala are dotari 0, nu exista nici macar cele necesare in baie, nu exista paznic in scoala, nici o dotare in clase, sala de sport e o sala de clasa normala, siguranta copiilor e 0 etc. Asa era in oct 2016, nu cred ca s-au schimbat multe de atunci. Acum la scoala unde e fetita mea avem o invatatoare super care are rezultate extraordinare cu 36 de copii in clasa, fetita mea o iubeste si ii place la maxim sa mearga la scoala. Deci cu sau fara framantari, daca vrei si esti dascal adevarat, se poate. Ar trebui sa se prezinte si latura negativa, asa e corect pt ca eu consider ca mi s-au vandut iluzii pt ca mi-au fost prezentate doar lucrurile pozitive ref la scoala asta.

    1. Sa stii ca m-am gandit mult daca sa iti aprob comentariul sau nu, este absolut malitios, pe langa faptul ca nu are legatura cu articolul!
      In primul rand, acest articol este despre altceva si te rog sa il recitesti!
      In al doilea rand, dupa cum bine spui, copilul tau a fost la aceasta scoala timp de fix o luna, in care te-ai plans ca vine acasa cu ciorapii murdari si ai transmis la clasa sa nu mai fie pus copilul sa stea pe jos, desi aceasta este o practica comuna in sistemul Waldorf, benefica, in ciuda murdariei de pe ciorapi.
      Nu stiu cine si ce ti-a vandut tie, dar este o scoala de stat, fara taxe, asadar, nu se vinde nimic. Fiind o scoala de stat, este dotata fix ca atare! Se cumpara consumabile si in alte scoli/gradinite, de catre parinti. Spui ca doamna L nu este un cadru didactic adevarat pentru ca nu facea nimic cu ei, iar noua invatatoare are „rezultate extraordinare” cu 36 de copii, vorbim totusi despre clasa 0 doamna, cam rezultate ati fi asteptat in prima luna de scoala?!
      Poate nu ar fi rau sa ne analizam un pic asteptarile, sa nu mai dam navala ca oile, cum auzim ca exista o scoala „altfel”, sa vedem cu adevarat daca noi suntem potriviti pentru acest „altfel” si, inainte de a arunca cu norori in ceva si cineva, sa ne gandim putin ce am facut noi, cum am participat noi la bunul mers al lucrurilor, cum am colaborat, cum am sustinut noi scoala, invatatoarea. Vrem ce e mai bun pentru copiii nostri, vrem respect, vrem rezultate, conditii, mangaiat pe cap, dar oferim putin spre deloc 🙁
      Copilul meu o iubeste pe frau L, desi nu mai este elevul dansei, are un loc special in sufletul lui si vorbim des despre frau, abia asteapta sa o revada! Nu a fost unul dintre cei mai cuminti copii, i s-a atras atentia cand a fost cazul (nu de putine ori) si mi s-a adus si mie la cunostinta, iar daca ai fi mers sa petreci acolo o ora, nu o zi, poate ai avut mai multa deschidere, poate chiar ai fi venit cu idei de a sustine omul de la catedra si nu de a arunca cu rahat!

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *