Lectia de antreprenoriat

Bazar de copii

Acum 2 zile copiilor le-a venit ideea de a scoate in spatele blocului niste jucarii cu care nu se mai jucau, ca sa le vanda. Initial am crezut ca glumesc, au inceput sa iasa oricum singuri afara, asa ca nu m-am preocupat prea tare, pana cand am inceput sa ii aud din casa cum strigau: Magazin deschis! Cumparati! Am deschis magazin! si alergau dupa putinii oameni care treceau prin spatele blocului, sa le prezinte marfa. Va spun sincer ca am ramas un pic socata si eu si sotul, ne uitam unul la altul si nu ne venea sa credeam, ne intrebam cu cine seamana, noi nu suntem in stare sa vindem nici pestisoul de aur cu 3 lei 🙂
Dupa ceva timp de stat acolo, n-au primit decat promisiuni, asa ca au decis sa stranga taraba si sa revina a doua zi.
Bazar.jpg

Ei bine, ieri au intins din nou taraba in spate, dar ulterior au realizat ca in fata blocului ar avea mai mult succes, ceea ce a fost o foarte buna observatie, desi mie nu prea imi convenea, pentru ca erau prea expusi, erau fix la bulevard, aveau mingiute la vanzare (care puteau sa o ia oricand la vale pe sosea), dar nah, ca un om care incurajeaza ideile de antreprenoriat, i-am lasat, chiar i-am ajutat sa mute taraba si…am si stat pe langa ei, desi cam aveam treaba si imi era si un pic rusine 🙂

Ce am observat, de la distanta: copiii nu seamana cu mine sau cu tatal lor (din fericire), in ceea ce priveste spiritul antreprenorial, flerul pentru vanzari, au aranjat foarte bine marfa, erau foarte pregatiti, stiau cat sa ceara pe fiecare produs, cat sa negocieze (au avut o jucarie mare de atasat la carucior, m-au intrebat inainte cum se monteaza, sa stie sa arate oamenilor (!!), stiau cat sa ceara si nu s-au intimidat cand oamenii s-au socat la auzul fabuloasei sume de 50 ron), au interactionat foarte bine cu potentialii cumparatori, desi eu am impresia ca ei sunt timizi si, uneori, nepoliticosi, au primit ok si refuzurile oamenilor sau faptul ca altii i-au ignorat pur si simplu (Dennis zicea, despre cei care nici nu se uitau la ei si mergeau mai departe cu nasul pe sus, ca probabil sunt din alte tari si nu inteleg).

Am mai citit articole cu recomandari de pe la psihologi, ziceau ca trebuie sa incepem sa vorbim copiilor despre bani pe la 4-5 ani, stiti voi, e ca si cu sexul, ce trebuie sa stie la varsta x. Mai ziceau in articol ca pe la 7 ani sa ii responsabilizam, cu o moneda pe saptamana, iar pe la 12 sa ii invatam sa-si gestioneze banii, ziceau ceva de card, bani de buzunar…un articol destul de slab. N-am facut asa, de fapt, n-am facut nimic.
Copiii au inceput sa stranga bani anul asta, deci pe la 5.5, respectiv 7 ani, au ajuns sa aiba fiecare cate o suma frumusica (mai mult decat am eu pe card astazi 🙂 ), strang maruntii din casa, de pe strada, de la magazin, banii primiti la aniversari si onomastici, bani din jucariile si hainutele lor de bebelusi, pe care le-am dat. Asadar, copiii stiu cum se castig banii, stiu cum sa ii economiseasca si cum sa nu ii cheltuie aiurea, inainte de varsta de 12 ani, eu zic ca e destul de bine, fara a urma sfaturile „specialistilor”, lasand copiii sa se dezvolte in ritmul lor, sa prezinte interes natural pentru un anumit lucru.

Exercitul cu iesitul in strada, in mijlocul oamenilor i-a ajutat foarte mult pe partea de interactiune cu oamenii, de comunicare, de negociere, chiar vanzare, desi au varsta cam frageda pentru a ne da seama daca au vreo inclinatie in directia asta, pe Dennis l-as vedea negociind cu clientii :). Fara sa le faca cineva vreun instructaj (ca nu avea cine), au abordat oamenii care treceau, nu au stat pe banca sa astepte, au luat cate un obiect in mana si il aratau trecatorilor, le spuneau ca este ieftin si poate vor sa cumpere, Dennis mergea mai departe si ii intreba daca au copii, ce sa mai, arta. In cativa ani, cred ca vin acasa si gasesc organizat un mare sale 🙂
Au stat in jur de 2 ore in fata blocului, era soare, erau transpirati si obositi, chiar si-au dat silinta, au participat activ, au fost implicati, n-au castigat mare lucru (vindeau mingiute cu 1 leu), dar seara au scos banutii de prin buzunare si erau tare fericiti, multumiti si mandrii ca ei au castigat banii aia, ca au muncit.

Desi am fost reticenta, chiar ma jenam un pic, mai ales ieri cand erau in fata blocului si trebuia sa fiu prin preajma, copiii si-au creat singuri oportunitatea de a-si dezvolta anumite skill-uri, ceea ce mi se pare grozav, s-au plasat singuri intr-o situatie reala care le cerea sa isi depaseasca anumite limite, sa comunice cu straini, sa abordeze oameni, in acelasi timp sa fie atenti la obiectele pe care le au, sa nu se joace cu ele atunci, sa tina minte preturi, sa negocieze, sa nu se intimideze. Inca o data, copiii mi-au demonstrat ca au un talent innascut de a face lucrurile care ii ajuta sa se dezvolte, ca stiu mai bine decat orice specialist ce au nevoie si in ce momente, ca daca ii ascultam si ii urmam, totul va fi bine!

Disclaimer pentru (ne)cunoscuti: nu avem dificultati financiare, copiii au organizat aceste evenimete in mod spontan si din dorinta de a castiga bani munciti! Deci nu ne compatimiti, suntem ok. Dar ii puteti admira pentru initiativa, eu zic ca merita 🙂

4 comentarii la “Lectia de antreprenoriat

    1. Acum, gandind obiectiv, a fost un exercitiu foarte bun, dar initial imi cam venea sa ii bag in casa, mai ales cand au iesit in fata blocului, veneau toti vecinii acasa la ora respectiva si se uitau ca la urs 🙂

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *