Joc de reconectare intre frati

Nu stiu cum se face dar iarasi petrecem o zi in casa, de data asta nu mai este din cauza starii mele, ci din cauza caniculei.
Dupa un weekend petrecut la malul marii, suntem obositi si mofturosi cu totii, mai ales adultii :). Asa ca dimineata ne plangeam unul altuia de mila, eu lui ca trebuie sa mearga la munca si el mie, ca ma asteapta o zi lunga, in casa, cu ei. Dar pareau si ei cam obositi si, in mod surprinzator, cooperanti.
Au mancat micul dejun fara sa comenteze (mai putin Den, dar era chiar bine, fata de ce poate el), apoi ce sa vezi, se jucau ei doi, in timp ce eu imi beam cafeaua si postam pe blog, se jucau fotbal, in patul matromonial, dar cui ii pasa!!
Insa n-a tinut foarte mult linistea, noroc ca au mai mesterit si un lego si aia a fost, Rob a venit la mine cu reclamatii la adresa lui Den, care ii spusese ca e prost, clasic deja :(, l-am indemnat sa faca altceva, singur, ceea ce a si facut. Dar Dennis nu e copilul care se lasa usor nici suparat, dar nici ignorat, asa ca a prins momentul si l-a impins pe Robert, fix cand se cocotase pe un scaun sa ia ceva, din fericire n-a cazut. M-am stropsit un pic la el si s-a lungit pe canapea, plictisit si deconectat de mine si de Robert, stiam ca va urma un pic de liniste si apoi cineva va plange…

N-aveam niciun pic de putere sa schimb situatia, asa ca mi-am luat o pauza si am pregatit niste haine pentru spalat, atunci m-a lovit inspiratia, care a venit adusa de un ditamai gandacul de bucatarie care alerga disperat spre baie. Dupa ce mi-a trecut momentul ala in care imi venea sa tip ca din gura de sarpe, am inchis usa de la baie si am convocat rapid o sedinta de familie in fata baii. I-am pus pe amandoi la curent cu noua situatie din casa si le-am spus ca am nevoie de ei, ca trebuie sa facem echipa, ca domnul gandac nu este unul obisnuit, ci unul neobisnuit de mare, iar mie mi-e teama. Nimic fals pana acum, baietii au parut foarte hotarati sa ma ajute, sa ma protejeze si chiar sa coopereze, sa faca o echipa care sa ma pazeasca cand intru la baie. Asa ca au purces si au alcatuit un intreg arsenal de lupta importiva intrusului care a indraznit sa ne invadeze casa si sa ma sperie, pistoale, sabii, scuturi, walkies talkies, planul era ca eu sa merg peste tot cu o statie la mine, iar ei sa imi sara in ajutor imediat.
Arsenal lupta cu gandacul.jpg
De unde se certau si se porcaiau, devenisera o echipa de salvatori!
Gandacul buclucas mi-a reconectat baietii si a salvat ceea ce se anunta o zi lunga si plina de scandal. Chiar si asa, tot vreau sa plece, ca poate mai are treaba si in alte parti 🙂

In concluzie, jocurile inca functioneaza la 6, respectiv 8 ani, inca ne ajuta sa ne conectam si sa ne descarcam.

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *