Iarba, aer curat, nervi, cuvinte urate, fugit de langa mine si…vindecare

Am iesit astazi la picnic, dupa plictiseala de ieri era cazul sa ma revansez, asa ca m-am mobilizat si la 12 deja mancasera de pranz si ieseam din casa. Era asa liber parcul, iarba un pic uda, adia vantul, iar eu aveam asteptari nerealiste, logic :), sa citesc o carte si o revista glossy, in timp ce ei se joaca fotbal (cu care m-au batut la cap zile in sir si pe care incearca sa il joace in casa!). Robert isi cumparase in weekend adidasi cu crampoane si a nspea minge, deci era musai sa iesim ca altfel facea poc.

Dar de fapt pocul l-a facut Dennis la fata locului. Dupa o jumatate de ora de joaca (mai mult sau mai putin), cat am insirat eu patura si ce mai aveam, incep vociferarile: nu veni asa aproape mai, da mai mai tare, tu esti un prost, maaamaaaa Dennis m-a facut prost, pai esti prost….Deja simteam ca se incinge atmosfera, pana la urma Den a venit pe patura langa mine, de unde a continuat sa ii spuna lui R ca e prost si mie sa imi spuna ca vrea sa plece acasa ACUM. Robert deja se plangea de cuvintele auzite si de faptul ca nu are cu cine sa se joace. Asta mic, ca sa imi atraga atentia, m-a atras sa il ajut cu niste planse la franceza, deci treaba serioasa, gandita, dupa ce s-a plictisit si de franceza, cum nu eliberase mai nimic din ce avea strans in el a continuat, invoca tot felul de motive sa plecam, cum ca vrea sa vada porumbelul d-acasa, ca el vrea musai sa joace cu alta minge si tot asa.
Am pus eu in cuvinte ceea ce il supara si anume faptul ca Robert avea adidadsi cu crampoane si minge noua, a dat din cap aprobator, l-am asigurat ca isi poate cumpara si el maine (din banii lui) adidasi cu crampoane (pe care nu prea o aiba unde sa ii folosesca), parea ca s-a linistit. Doar parea!
A fost o situatie usoara, in care stiam motivul supararii, adidasii si mingea sunt capatul icebergului, cel mai probabil este sentimentul lui ca nu poate face lucrurile la fel ca Robert, ca nu poate juca cu forta cu care joaca Robert, probabil impresia ca varsta i-a permis lui Robert sa plece cu bunica si sa isi cumpere ceva ce noi nu i-am dat voie. De obicei nu spune ce il supara si imi ia foarte mult timp sa imi dau seama, in primul rand de situatie si apoi de ceea ce a declansat in el situatia respectiva.
Dar cum era doar pe jumatate treaba facuta, nici nu mai stiu care a fost triggerul, dar s-a bosumflat cu prima ocazie si a plecat de langa mine, departe 🙁 Din pacate, in ultima vreme a inceput sa plece de langa mine, inclusiv pe strada si se duce departe, nu se intoarce cand il chem si daca ma duc dupa el mareste pasul, situatie care il poate pune in pericol. Cam cum fac copiii mici, doar ca el nu iese in strada, vrea doar sa ia distanta fata de noi, se intampla in general cand sunt eu cu amandoi si vrea sa se indeparteze de mine si de Robert. Din fericire, astazi era parcul gol, nu parea sa fie niciun pericol si, cand am vazut ca fuge daca merg spre el, l-am lasat, m-am asezat pe patura si nu l-am scapat din ochi. El statea cu spatele, dar se uita spre noi din cand in cand, cred ca a stat cam 20 de minute, timp in care a vazut ca in zona era un caine,s-a asigurat ca nu vine spre el si l-a privit de la distanta. Asa de suparat incat a stat singur in apropierea unui caine, el fiind ingrozit de caini.
Am continuat sa stau pe patura, cand a obosit a venit si Robert langa mine si stateam amandoi, nu radeam, nu ne jucam doar vorbeam. El ne-a vazut de departe si dupa un timp, il vedeam cu coada ochiului cum se furisa inspre noi, m-am facut ca nu il vad pana cand a ajuns langa noi si m-a speriat :). Cand m-am speriat el a ras tare, din tot sufletul si s-a bucurat, aia a fost descarcarea lui, atunci a fost gata cu suferinta si era pregatit sa fie cu noi din nou. Copiii se descarca foarte bine prin plans, dar si prin ras. M-a luat de mana sa ma duca sa imi arate catelul pe care il botezase Bobo, apoi i l-a aratat si lui Robert, dupa care au inventat un joc in care ei 2 se furisau si ma speriau pe mine, apoi schimbam echipele, eu cu Robert il speriam pe el, eu cu el il speriam pe Robert.

Era clar ca este un joc de reconectare, in care el isi arata ca poate face echipa cu mine, ca sunt acolo, ca fratele lui poate face echipa cu el, ca suntem ok cu totii, chiar daca el ne-a vorbit urat si a fugit de noi. Copiii stiu ce au nevoie si se regleaza singuri daca suntem atenti la ei si le dam ocazia.
Dennis departe de noi.jpg

Este acolo in departare, langa un copac, abia se vede in poza.
Ai vostri simt nevoia sa se distanteze de voi?

Un comentariu la “Iarba, aer curat, nervi, cuvinte urate, fugit de langa mine si…vindecare

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *