Hoata de copii, ce ai cu mine??! Sau frica exprimata altfel

20160502_152530
Era devreme, cam 10 dimineata, ajunsesem in parcul PortAventura, dupa ce mersesem in ziua precedenta 1150 km in masina, nu e usor pentru un adult, iar pentru un copil este si mai obositor, mai ales daca nu doarme pe drum, asa ca Robert era destul de mofturos, in ciuda faptului ca ne aflam intr-un fabulos parc de distractii (pe care il stia deja si ii placea).

Asa ca fiecare miscare era o maraiala, fiecare cuvant era marait sau, si mai bine, un cuvant „cacacios”, asta inca de la intrarea in parc. Cum eram si eu obosita, l-am cam repezit un pic si i-am zis ca am venit acolo sa ne distram, sa mai lase bosumflarea. In tot acest timp Chris era cu zenul pe buze, ca sa zic asa, facea planuri in ce se da si ii tot povestea lui Robert in cate tiribombe se vor da ei, evident ca nu in cele de bebelusi. in care ma voi da eu cu Dennis. Cu cat crestea incantarea lui, cu atat crestea frustrarea lui Robert!
Era devreme si abia incepeau sa deschida diversele atractii, asa ca a avut fix timpul sa faca niste scene, care s-au lasat cu plans, cu lacrimi de crocodil, cu victimizare, iar frustrarea mea crestea proportional, asa ca era un dans haotic intre mine si Robert, el plangea, eu incercam sa il scot cu forta din starea lui si sa il bag in starea de distractie, pentru care ne afalam acolo. Asa ca a izbucnit: „Hoato de copii ce ai cu mine?!Lasa-ma in pace!!” printre lacrimi, cu suferinta in glas, mi-a rupt inima si abia atunci am reusit sa trec peste problemele mele si sa inteleg ce avea el, in dimineata in care trebuia sa ne distram de minune, ii era FRICA, teama de toate acele trenulete si tiribombe in care urma sa dea cu Chris, nu vroia sa ii fie teama, vroia sa se dea cu el si sa nu il dezamageasca, era sansa lui sa faca ceva doar el cu Chris, fara Dennis, fara mine si era ingrozitor de stresat ca va strica aceasta ocazie, cu frica lui de copil.

I-am transmis rapid lui Chris care cred ca este problema si el a fost foarte receptiv si prompt in a prelua sarcina linistirii copilului. Lucru care mie imi era dificil, data fiind propria mea teama de tot ceea ce se intampla in parcul de distractii, propria frustrare ca vom sta (din nou) preponderent in zona pentru copii foarte mici, pentru ca mie imi este teama (inclusiv de avionul pentru copii mici, unde era sa fac atac de panica data trecuta). Am inceput cu masinutele, treaba nu foarte dificila si am continuat cu o invartitoare in care eu am mers cu Dennis (care este si el foarte temator), mi-am preluat rolul de parinte si am lucrat cu teama lui Dennis. Cu cat ne invartea mai tare eu tipam „da-ne mai incet”, „vreau mai incet”, „n-auzi sa ne dai mai incet, mi-e cam teama”, iar Den tipa la randul lui „mai tare, mai tare”, „da-ne mai tare”, lucruri care inseamnau exact asta: si mie mi-e frica! mi-e tare frica!

Daca sunt mari si verbalizeaza, nu inseamna ca isi vor exprima mereu sentimentele, trairile in cuvinte, ca va vor face totul mai simplu si ca veti sti in orice moment care este problema si cum sa o rezolvati!
Sunt aceeasi copii care au nevoie de noi, sa fim cei puternici, sa descoperim ce ii doare si sa facem sa fie bine!

Save

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *