Femeile au creierul mai mic, pe bune!

Ce femeie e aia care nu face mancare (bună), care nu calcă, care nu mătură, care nu spală, care lasă copiii să umble murdari, care are casa neîngrijită, care nu pune masa pentru musafiri, care nu îngrijește de bărbat, care se sulimenește, care are la uscat rufe înecate?!

Eu am crescut auzind toate aceste întrebări pe care și le puneau femeile, unele despre altele, sigur, niciodată nu erau toate aceste întrebări despre o singură femeie, era suficient ca o femeie să nu execute bine una dintre sarcinile ei, atunci apăreau întrebările pe buzele tuturor. Dacă ea nu se descurca prea bine la mai multe sarcini, deja era de râsul satului, iar dacă nu se rușina prea tare de incompetența proprie, atunci singur era reprezentanta lui Dracu pe Pământ.
Cu multe generații înaintea noastră, femeile aveau câteva sarcini de care trebuia să se achite cu zâmbetul pe buze, fără urmă de greșelă: să facă copii, să facă mâncare, să îngrijeasca de barbat, de casă, de copii, să fie tăcută, modestă, muncitoare, serioasă, să nu râdă în gura mare, să fie delicată și puternică, cat să trebăluiască și să slugărească.

Anii au trecut, femeia a evoluat, s-a emancipat, pe lângă toate sarcinile pe care le avea în trecut, acum ea merge și la serviciu, cam 8 ore/zi, cu zâmbetul pe buzele perfect rujate. Și acum ea trebuie să fie puternică, cum altfel să faci din rahat bici, 24 ore/zi, să ai bărbat, copii și casă curată. Dar tot ea trebuie să ramână feminină, discretă, modestă, neapărat pe tocuri, măcar kitten heels, să fie empatică, informată, să aibă grijă de cei din jur, să nu le rănească sentimentele, să nu fie cold bithc, să nu eclipseze bărbatul, să nu-l demasculinizeze, să nu fie isterică, să nu aibă cerințe exagerate, să nu se gândescă prea mult la propria persoană, să fie răbdătoare și să știe când să tacă sau să vorbească.

Femeia s-a emancipat, n-am ce zice! Dar opresiunea societății asupra ei, continuă și în zilele noastre! Lucru confirmat la atelierul Otiliei MantelersFemeia și alchimia ei – frumusețe, durere și putere”

E drept, femeia și bărbatul au creierele diferite, creierul bărbatului este mai mare cu 9%, cu toate astea, se pare că femeia se descurcă destul de bine 🙂 cu tot ce se așteaptă de la ea. Din punct de vedere genetic, treaba stă cam la fel in proporție de 99%, femeia având corpul calos mai gros, este capabilă să facă o trecere mai rapidă de la logică la emoție, dar tot ea, biata femeie, resimte mai profund stresul și se îngrijorează mai repede.
Există și o explicație științifică pentru care femeia vorbeste mai mult, are cu 11% mai mulți neuroni în centrul vorbirii și auzului, tot femeile au și hipocampusul mai dezvoltat, drept pentru care țin minte toate momentele romantice. Și acum urmează cireașa de pe tort, nu e doar o iluzie, bărbații chiar se gândesc mai mult la sex, pentru că centrul responsabil de apetitul sexual este 2.5 ori mai mare la ei. Deci așa…care va să zică, stai și tu de vorbă cu el, ca omul, iar mintea lui…croșetează și nu pentru ca ar fi porc, nesimțit, needucat sau mai știu eu ce gânduri ne trec prin minte, ci pentru simplul fapt că așa e bărbatul construit, bună treabă!

Până aici rezultă că femeia nu are o viață prea ușoară, dar cum ea trebuie să fie ca o panseluță, toată furia pe care o acumuleză, se transformă cumva în vinovăție, deși îi vine să urle, să strige, de cele mai multe ori, femeia se abține, de teamă să nu supere, să nu îi îndepărteze pe cei din jur, să nu piardă relațiile. Și uite așa ajunge să ia asupra ei și vina pe care nu o are, să se transforme intr-o „nice lady”, care umblă de colo scuzându-se, reprimându-și furia, cu mare modestie, până ajunge în pragul unei despresii, dar nimeni nu este prea impresionat, doar se știe, femeile sunt isterice și depresive!
Dar știți ce fac unele dintre femeile astea, după ce obosesc să se scuze excesiv, după ce nu mai au lacrimi să plângă (undeva ascunse, ca să nu deranjeze), când efectiv nu mai pot, știți sigur ce fac, se transformă in scorpii, am citit undeva o gluma: ce fac femeile când le tai aripile? se urcă pe mătură! Ce să facem și noi, bărbații au creierul mai mare, iar femeile se adaptează mai repede (chiar și la zbor pe mătură)!

Varianta corectă ar fi să învățăm să cerem, orice, pentru că avem și noi dreptul, la timp, la spațiu, la tot ce există pe lume, la locul nostru în lume. Si nu este ok să traim mereu cu teamă că dacă îndrăznim să cerem, vom rămâne singure, e drept, ceilalți nu sunt obișnuiți ca noi să cerem, s-ar putea să nu ne iasă din prima, e posibil să îi șocăm de-a dreptul, doar pentru că îndrăznim. Dar dacă lăsăm la o parte vinovăția, dacă îndrăznim, să ne arătăm așa cum suntem, pline de vulnerabilitate, cu toate emoțiile noastre, poate atunci vom primi, poate atunci nu se va mai vorbi despre „omul și femeia lui”.

 

Sursa foto: Pixabay

8 comentarii la “Femeile au creierul mai mic, pe bune!

    1. La cald, de cateva zile nu se mai intelege nimeni cu mine, e clar ca vreau ceva si nu stiu sa cer, noroc ca sotul meu are o intuitie peste medie, asa ca astazi ne-am uitat la 2 filme 🙂 (fara sa ii spun o vorba)

  1. La capitol inteligenta emotionala barbatul modern si cel ancestral a stat cam i totdeuna prost.
    Iar la inteligenta rationala, la fel de bine sa dovedeste femeie mai ales moderna in cat degeaba are creir mai mic…. Ca tot e mai desteapta. Poate e din dreptate divina ca le a facut creireul mai usor cu cateva sute de gram.. Ca sa apucam si noi sa traim cu ele altfel eram dena mancati. Hheeeh

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *