Dragul meu vecin

Te salut cu respect!
Sunt vecina ta, cea care cară mereu biciclete, trotinete, mingi, sacoșe de cumpărături și doi copii după ea, știu că te întrebi mereu dacă nu cumva apartamentul meu are vreo cameră in plus sau vreun hambar atașat unde le azârl pe toate, din păcate nu are.
Sunt eu, cea care parchez mașina aici in spatele blocului, din o mie si una de mișcări spre amuzamentul vecinilor . Mă bucur că acum toată lumea este relaxată cand ajung eu in parcare, dar știu că n-a fost mereu așa, imi pare rău că in trecut ați stat cu emoții după perdele și că a durat atât.

Acum sigur m-ai identificat, te știu și eu, deși nu ești printre cei pe care i-am rugat să imi parcheze sau scoată mașina din parcare, dar te-am rugat într-o noapte târzie și ploioasă, să mă ajuți, să imi încui mașina, pentru că aveam un copil greu in brațe și nu puteam mânui cheia. Știu și ce muzică asculți, foarte variată de altfel, de la muzică clasică, la BUG Mafia, ce nu știu este de ce asculți așa târziu și așa de tare, dar mă gândesc că abia atunci ajungi acasa, după o zi de muncă poate nici urechile tale nu mai sunt așa sensibile și ai nevoie de volum.
Probabil și tu auzi zgomote multe și bizare de la mine, sâmbata dimineața, când orice om normal ar vrea să doarmă măcar o oră in plus. Am zis oameni, nu copii, ei nu vor niciodată să doarmă o oră in plus in weekend și sunt capabili să inventeze cele mai gălăgioase jocuri, chiar și când le ascunzi jucăriile care ar putea scoate sunete.

Mai știu și alte lucruri intime despre tine, pe care nu prea mi-aș dori să le știu și anume când faci sex/dragoste cu partenera, dar hey, bine ca locuim într-un bloc vechi și ceva mai solid, nu mi-ar fi plăcut deloc să aud și scărțâitul patului sau al mesei. Sigur nici ție nu iți place când mă auzi țipând prin casă, la copii, la soț sau chiar la pisica noastra invizibilă. Apropos de pisică ta, foarte vizibilă, mă bucur mult că nu o mai scoți la plimbare sub geamurile mele și că le-ai inlocuit cu ale vecinilor, mie chiar imi displăcea mirosul proaspăt de pipi.
E greu să stai la bloc, de multe ori mi-aș dori o grădină, in care să ies la cafea, să las copiii să se joace, chiar așa, știi că locul ăla în care arunci tu mucurile de țigară este grădina noastră comună?! Nu știai, nu-i nimic, nici eu n-am avut timp să mă ocup de ea, poate la primăvară, tu strângi țigările și eu greblez sau invers, ne întelegem noi.

Toată vara am salivat la orice adiere de vânt, mirosurile din bucătăria voastră erau extraordinare, ca la bunicii mei acasă, fripturică, tocăniță, pilăfior, dar târziu mai gătiți mă fraților sau…ne culcăm noi prea devreme. De la mine nu prea cred că ați avut parte de mirosuri deosebite, ca abia fac niște ciorbe fără gust, ar fi culmea să aibă miros. Dar sigur ai auzit și tu apiratorul de la mine, de multe ori chiar în miez de noapte, când erau copiii mici și răciți, sper doar că era nițel mai silențios atunci, doar era mai nou, că altfel…nu știu cum vă odihneați când noi băgam aspiratorul de câteva ori pe noapte. De plânsetele copiilor nici nu mai zic. Mă pregătesc sufletește pentru momentul în care vei avea și tu copil, am găsit o metodă de a dormi cu perna pe ureche, nu vei avea priviri urâcioase din partea mea.
Ceva sigur ne deranjează pe amândoi, rahații de la câinii vecinilor, dispuși strategic prin spatele blocului, te sfătuiesc să intrii prin fața blocului, ori de câte ori ai ocazia, iar când cobori din mașină, asigură-te că locul e sigur, îninte să pui piciorul jos. Se pare că micilor ticălosi le place mult să se plimbe pe locurile de parcare (nu cățeilor).

Toate experiențele noastre de mai sus și toate trăirile aferente lor, fac parte din minunata experientă a vieții la comun, la bloc. Eu vreau să iți mulțumesc pentru această colaborare, tacită, de câțiva ani și să te asigur, la rândul meu, de continuarea în bune condiții a acestei colaborări. Știu că suntem norocoși să ne fi găsit unii pe alții, cam cu aceeași toleranță și că niciunul dintre noi n-a ajuns, până acum, la exasperare, scandal sau alte comportamente, despre care să nu pot scrie pe blog. Nu ne știm numele, poate nici numerele apartamentelor, nu prea există la noi în zonă conceptul de comunitate, dar mă bucur mult că am reușit să avem o relație civilizată, nu e chiar ușor in zilele noastre, când fiecare este interesat doar de propria persoană, bunăstare si confort.

Dragă vecine, iți multumesc pentru că ești un om civilizat și ai participat activ la acest trai decent, pe care îl avem aici la bloc!


Acest articol este un pamflet si reprezintă tema data de Ioana la finalul cursului #parentingpesteasteptari, de la #ScoalaFlanco.

11 comentarii la “Dragul meu vecin

  1. Vecina mea, a spus ca nu ii place presul meu rosu, de la usa. I-am explicat, ca asa imi place mie , sa calc pe un covor rosu cind intru si cind ies din casa (feng shui- cunoscatorii stiu) si i-am propus sa ii ofer unul asemanator, ca am de rezerva.
    A refuzat categoric,ba mai mult de atit, m-a amenintat ca il arunca si pe al meu.
    Ha, ha! Pe bune?, cind?, unde?, cum?, de ce?. Bine, cum vrei tu si mai vorbim, mai ne imprietenim ….! A trecut ceva timp de atunci, dar nu l-a aruncat. Oricum, nu imi faceam griji ptr un pres. Se zice ca pe ”unii” nu prea este bine sa ii contrazici, mai bine iti vezi de drumul tau. Asta este viata la bloc !

  2. Eu m-am intalnit astazi cu 2 vecini , cuplu, iar sotia si-a laudat sotul pentru ca mi-a dat frunzele de pe masina si chiar a spalat-o!!!!!! eu care vreau sa folosesc doar produse ok pentru masina pentru a preveni zgarierea……… ce sa ii spun??????? 😀 (recunosc ca locul de parcare a fost al lor si mi l-au cedat mie, insa totusi…. 😀 )
    Of Doamne!! :))

      1. Mda…. le fel mi s-a intamplat si la Mausoleul de la Marasesti. cat timp l-am vizitat, „baietii” de afara…au facut „luna” masina….ce-i drept venisem cu ea din munti si era cam murdara, insa cand am iesit…nu mi-a venit sa cred….stralucea in soarele puternica…nici nu spuneam ca e a mea :))

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *