Dor de frate

Astazi este a doua zi de cand Rob este plecat d-acasa, in tabara, este prima plecare mai lunga, prima tabara. Este doar ziua 2 si…deja este greu, pentru noi, nu stiu cum este pentru el (desi am vorbit si ieri seara si asta seara), dar cel mai greu pare sa fie pentru Den, desi stia de plecare, desi el pare asa un mare viteaz breaz…ii este greu, ii este dor!
A inceput sa numere zilele, astazi deja ma intreba cate zile mai sunt pana vine, se invarte prin casa si nu-si gaseste locul, incepe sa se joace si parca nu are farmec, se foieste de colo colo, trage de mine (muuult mai mult decat de obicei), este agitat, ma intreaba frecvent ce face Rob acum, la ce ora s-a trezit, a mancat deja, ce a mancat, ce a avut la felul 2? 🙂 🙂
Aseara cand a sunat Rob a inceput sa sara ca o minge si sa ceara sa vorbeasca cu el, nu l-am lasat, am zis sa sucurtam discutia, ca sa mai sune si alti copii acasa, dar era foarte doritor sa vorbeasca, in seara asta a reusit sa il salute scurt. Primim zilnic, de mai multe ori pe zi, poze cu ce fac copiii acolo si cautam frenetic sa il zarim printre copii.

Ei au o relatie…frateasca, se cearta, se bat, d-astea obisnuite, ma asteptam sa ii fie dor, dar nu chiar asa din prima zi, dar ce stiu eu, n-am frati sau surori (cu care sa fi crescut).
Proba de foc va fi ziua lui, cand, pentru prima data in cei 6, nu vor fi impreuna :(, vom incerca insa sa ne revansam, sa nu resimta lipsa asa tare.

Cam asa cu fratii, dor mare, iubire cu nabadai, dar adevarata 🙂

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *