Cum dezvoltăm inteligența emoțională a copiilor preșcolari?

Ferestra de oportunitate pentru dezvoltarea inteligenței emoționale este între 0 și 4 ani, dar între 0 și 18 luni, este perioada critică. În această perioadă, moștenirea genetică interacționează cu mediul și duce la formarea trăsăturilor de personalitate. Mediul pozitiv, plin de dragoste, atașament sigur și siguranță fizică, determină legăturile neuronale care duc la stabilitatea emoțională, iar „echilibrul emoțional merge mână în mână cu triumful cognitiv” (Oana Moraru). Dezvoltarea și consolidarea inteligenței emoționale durează până la pubertate.
Copiii de vârstă preșcolară nu adoptă un anumit comportament pentru ca trebuie, asa e frumos sau asa e logic, comportamentul lor nu este determinat de logică, ci de emoție. Lipsa de cooperare vine dintr-o stare emoțională, care poate fi transformată de către adult prin strategii de comunicare și relaționare, în timp, cu răbdare și perseverență.

Ce pot face părinții:
1-3 ani
1. existența rutinelor – progam previzibil, cu ritualuri de masă, somn, igiena
2. asigurarea unui spațiu sigur – înlăturarea obstacolelor, spațiu amenajat corespunzător pentru explorare
3. comunicare clară – limbaj pozitiv, ferm în trasarea limitelor, este normal să producem frustrare când setăm reguli, consolăm copilul supărat, dar nu negociem limitele
4. ascultă, aprobă, numește sentimentele pe care le experimentează copilul
5. încurajează explorarea, mișcarea crește automia și încrederea în sine
6. redirecționează – când copilul acționează nepotrivit asupra unui obiect, arată-i acțiunile corecte, potrivite (trage pisica de coada, arata-i cum se mângâie pisica)
7. distrage-i atenția și menține-l angajat – nu este suficient să îi iei din mână un obiect periculos și să îi dai o jucărie, este nevoie de menținerea atenției pe jucărie
8. pentru a obține colaborarea, creează povești, jocuri, fă căciula să vorbească, pantalonii să plângă că nu îi vrea nimeni…
9. creează alegeri structurate – recunoaște nevoia de control a copilului, propunând 2 alegeri acceptabile pentru haine, jocuri
10. tranzițiile – anunță din timp ce urmează, „în 10 minute vom pleca din parc”, copiii au nevoie de avertismente, timp de pregătire
11. modelați vocea copiilor prin jocuri – cu umor, diferite tonuri ale vocii, sunete din natura, numindu-le pe fiecare, astfel, când copiii „se miorlăie” sau folosesc vocea victimizatoare, lucru care uneori poate fi foarte obositor pentru părinte, le puteți cere să își folosească „vocea lor adevărată”
12. nu obligați copiii să împartă jucăriile – acest comportament se deprinde în timp, se exersează, se învață din exemplul părinților, exersați împreună, acasă, împărțirea de jucării
13. când copilul lovește – cauzele pot fi multiple: frustrare, furie, teamă, nevoia de atenție; pedeapsa este inutilă, scoaterea din grup funcționează dacă este folosită pentru calmare, discuție pe un ton liniștit, cu reamintirea regulilor de comportament în grup
14. promovează vorbirea cu sinele – povestește de ce faci o treabă, o alegere

3-5 ani
1. joc de rol
2. jetoane/carduri pentru descrierea emoțiilor
3. fixăm un set de 3 reguli simple despre siguranța proprie, a celorlalți și a mediului
4. jocuri de prezentare
5. în caz de conflicte: încurajăm copiii să spună ce simt, ce nu le place, ce ar vrea
6. nu oferim recompense pentru comportamentele pozitive, folosim descrieri pozitive „ce bucurie i-ai facut lui Gigel când ai împărțit creta cu el”
7. descrie cum arată pentru tine comportamentul dorit – cum arată colaborarea, ordinea, toleranța, prietenia

Sugestiile de mai sus reprezintă un mic rezumat din cursul Oanei Moraru, „Copiii sub 6 ani”.

Ce pot face cadrele didactice:
1. creșterea conștiinței de sine prin folosirea de materiale care îi ajută pe copii să își identifice sentimentele, să își construiască un vocabular al sentimentelor, să recunoască legătura dintre sentimente și acțiuni;
ajutați copiii să își identifice punctele tari și pe cele slabe, să își formeze o viziune corectă asupra propriei persoane
2. învățați copiii să își gestioneze emoțiile – este firesc să aibă schimbări de dispoziție, dar copiii trebuie să știe că au puterea de a face față emoțiilor negative, într-un mod constructiv. Ei pot răspunde situațiilor provocatoare, prin vorbirea cu sinele, în loc să își spună în sine „Îl urăsc pe Gigel, nu mă mai joc cu el în viața mea”, ar putea gândi ” probabil ceva rău i s-a întâmplat lui Gigel, de obicei nu spun astfel de lucruri”.
Alte metode de ajutor ar putea fi: numărarea în gând, povestire cuiva drag, respirația controlată, profundă, cântatul, pentru copiii mai mari scrisul, cititul
3. atrageți atenția asupra normelor sociale acceptabile și ajutați copiii să simtă că și ei contribuie la bunul mers. Creșteți abilitățile de interacțiune socială prin sublinerea importanței pe care o are empatia. Învățați-i să recunoască și să aprecieze diferențele de sentimente și opinii ale celorlalți.
4. învățați-i să își controleze impulsurile negative prin auto-reglare – încurajați-i să se gândească la sentimentele lor și să își evalueze opțiunile înainte de a acționa.
5. ajutați copiii să își dezvolte abilitățile de ascultare și comunicare – să fie buni ascultători, să își exprime ideile și emoțiile clar și eficient. Învață-i să fie asertivi în loc de agresivi sau pasivi.
6. provocați copiii să se auto-motiveze – să își stabilească obiective clare, atitudine optimistă, încurajați încrederea în sine, zelul, răbdarea, asumarea responsabilității propriilor acțiuni

Astfel, înțelegerea unui text la vârsta de 7 ani, se bazează pe fizic, socio-emoțional și atitudinal.
Pe această temă vă recomand (printre altele) cartea lui Daniel Goleman, Inteligența Emoțională.

Despre ferestrele de oportunitate și dezvoltarea copiilor am mai scris aici și aici

Sursa foto: aici

Un comentariu la “Cum dezvoltăm inteligența emoțională a copiilor preșcolari?

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *