Depresia post-partum, o realitate ignorată sau chiar stigmatizată

Multe dintre noi am auzit despre depresia post-partum, așa în treacăt, știm că există, dar nu ni se poate întâmpla nouă sau celor apropiați.
Depresie, este un termen folosit abuziv, după părerea mea, de câte ori suntem obosite, supărate, fără chef, aruncăm câte o expresie de genul: „ce depresivă mă simt azi/sunt așa deprimată cu atâtea pe cap”, iar adevărata depresie macină sufletele și corpurile celor care suferă cu adevărat de această afecțiune.

După naștere, multe femei suferă de ceea ce se cheamă „baby blues”, un fel de tristețe care apare la câteva zile după naștere, proaspetele mame pot simți neliniște, se pot simți copleșite, pot trece rapid de la o stare la alta, pot experimenta episoade de plâns necontrolat. Aceste stări trec de la sine în câteva săptămâni, la majoritatea mamelor.
Dacă ele persistă, este posibil să fie vorba despre depresie post-partum, o afecțiune care trebuie luată în serios și tratată de către specialiști.

Depresia-post partum are aceleași caracteristici ca orice alt episod depresiv major, cu anumite specificități:

Pe plan emotional

  • tristețe, anxietate sau sentimentul de gol/de amorțeală, care persistă
  • schimbări majore ale stării emiționale
  • frustrare, iritabilitate, neliniște, furie
  • lipsă de speranță și sentiment de neputință
  • vină, rușine, sentimentul că merită nimic
  • încredere în sine foarte scăzută
  • epuizare
  • imposibilitatea de a se lăsa consolată
  • dificultăți în conectarea cu nou-născutul
  • sentimentul că nu e capabilă să aibă grijă de copil

Pe plan comportamental

  • lipsa plăcerii sau interesului pentru activitățile obișnuite, îngrijrea propriei persoane lasă de dorit
  •  nivel foarte scăzut de energie sau lipsa ei totală
  • libido scăzut
  • oboseală, lipsa motivației
  • schimbări de apetit
  • retragere socială
  • insomnie sau somn excesiv

Pe plan mental

  • capacitate scăzută de a lua decizii și de a gândi limpede
  • lipsa concentrării și capacitate scăzută de memorare
  •  teamă că nu poate îngriji bebelușul sau teamă de bebeluș
  • gânduri de a-și face rău sau a face rău altora (bebelușului, partenerului)

O mamă care suferă de depresie post-partum nu este nebună, nu face fițe, nu se alintă, are nevoie de ajutorul unui specialist, al familiei, al unui grup de suport!

Cauze:

  • schimbările hormonale care urmează nașterii (nivel ridicat de prolactină, nivel scăzut de oxitocină, etc.)
  • naștere traumatizantă
  • pierderi anterioare de sarcină
  • episoade depresive anterioare
  • istoric familial de depresie
  • sarcină nedorită/neplanificată
  • status socioeconimic precar sau insecuritate socioeconomică
  • lipsa suportului  din partea partenerului/familiei
  • episod major de stres, după naștere
  • orientare sexuală
  • rasă

Foarte puține proaspete mame au curajul să vorbească despre ceea ce simt, din teama de nu fi considerate mame rele, judecate, învinovățite că simt și altceva decât marea bucurie promisă în toate filmele și revistele. Nu doar mamele pot suferi de depresie post-partum, ci și partenerii lor, nicio suferință nu este de ignorat.

Depresia post-partum sau baby blues nu este un defect sau o slăbiciune, este o suferință care afecteazză 1 din 10 femei, conform anumitor surse, așadar, dragă mamă care ai identificat că suferi, nu ești singura! Caută ajutor specializat pentru a identifica exact suferința și a primi cel mai bun tratament, care poate consta în terapie sau medicație sau o combinație între cele două.

În data de 29 octombrie, Lorena Mardale, psihoterapeut practicant sub supervizare, va vorbi despre acest subiect, in cadrul workshopului Depresia post-partum, intre tabu si stigmat”, care face parte din programul ultimei zile  a Conferintei Internaționale de Psihotraumatologie, detalii despre înscriere și program găsiți aici.

Surse informații: wiki, Mayo clinic

Sursa foto: pixabay

10 comentarii la “Depresia post-partum, o realitate ignorată sau chiar stigmatizată

  1. as lauda Olanda are una din ratele cele mai mici de depresii post natale din lume. Cred ca faptul ca se naste acasa pe la 20%si apoi vine o sapt (sau 8 zile) o asistenta acasa pentru a ajuta mama, duce la integrare, naturalete, neruperea mamei de restul familiei (copilasii mai mari nu pierd mama pentru cateva zile sa vina inapoi cu gamalia agitata ci gamalia vine direct in sanul familiei) etc. Musai sa adaug ca asistenta se ocupa si de inregistrarea bebelului pe la primarie si prefectura, o grija birocratica minus.

    1. e si alta cultura, alte servicii, pai stii cate doamne m-au balacarit pe mine pentru ca ieseam cu bebelusul in parc, cica nu e voie sa iesi din casa cand esti lehuza!! Doar stai la geam ca sa iei aer! Eu cred ca ma apuca nu doar depresia, ci si ganduri de a darama blocul.
      Am vazut in Place Luxembourg un domn, cu bebe in sistem de purtare, joia, cand se strang oamenii la vorba&co in piata, era nou nascut bebe, nu se vedea din sistem, asa viata cu copiii mai zic si eu.

  2. Am nascut in Portugalia si am avut soc dupa soc, nu am vorbit cu nimeni 6 luni. Dupa am vorbit cu sotul si mi-a fost sprijin si psiholog.Da stiu ar fi trebuit sa merg la medic si nu am fost dar…am reusit sa imi inving teama si am spus cuiva ce se petrece cu mine. Asta a fost acum 14 ani….de atunci…cer ajutor, merg la medic/psiholog si uneori imi face bine sa merg si la preot!

    1. Off, trebuie sa fi fost tare greu 🙁 este bine ca ai gasit sprijin in sot. Am auzit atatea ironii din partea domnilor referitoare la proaspetele mame…suntem o natie un pic cam trista si rea 🙁

  3. Da, din pacate e o realitate pe care o negam. De rusine, de neglijenta. Eu cred ca am avuut un pui de depresie post-partum, dar evident ca nu am dat importanta 🙁 si uite asa m-am trezit pe la 2 ani ai copilului total fara directie. Nici acum nu pot spune ca am regasit-o….

    1. Imi e asa ciuda, nici nu stiu pe cine, pe noi, pe parintii nostri, pe societate, suntem incurajate sa mergem inainte ca MIG-ul, nu am fost invatate sa cautam ajutor, exact cum zici si tu Ioana, de rusine 🙁

  4. cand imi aduc aminte ca mai aveam si sotul plecat toata saptamana….am iesit zi de zi, si dim si seara, si ma intalneam cu o alta mamica ….

    Cred ca dificultatile si tabuurile astea au fost picaturile care au facut sa nu mai vreau alt copil.

    1. Ce pacat 🙁
      Facem atatea judecati, cantarim fiecare gram de merisor si numaram fiecare dumicat al bebelusului, dar nu dam 2 bani pe sanatatea mentala si bunastarea psihica a mamei 🙁
      Ti-am zis ca am fost subiect de discutie in parc, pentru ca am indraznit sa ies din casa, desi eram lehuza, din fericire nu mi-au atras mie atentia, ci mamei, cand sunt obosita, mi se cam duce diplomatia in cautarea somnului 🙂

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *