Cum ma jucam eu in copilarie

Tot citind eu diverse la Chinezu pe blog, am gasit un concurs, provocare, nici nu stiu cum sa ii zic. Concursul in sine are treaba cu nisipul kinetic, care,  by the way, este ceva absolut wow (acum l-am descoperit, stiu sunt in urma rau), initial m-am gandit ca ai mei oricum sunt mari pentru asa ceva, ca nu s-ar juca nici daca as catiga, aiurea, tocmai au vazut filmuletul aici si vor sa cumparam nisip!
Dar pentru mine este o provocare sa imi amintesc care era jucaria preferata din copilarie, nu de alta, dar am avut mai multe si sunt cam batrana 🙂
Asa ca o sa incerc!

Citind si ascultand povestile altora depre copilarie, imi dau seama ca am avut o copilarie atipica, am avut saci plini cu jucarii si nici de teme de vacanta nu imi amintesc, cand eram mai mica, eram singurul copil de pe strada pe care nu il obliga nimeni sa doarma la pranz. Acestea fiind datele problemei, singura mea grija era sa ma joc, de cand ma trezeam pana cand venea Ene pe la gene, incepeam prin a-i cere strabunicii sa varse cei 2 saci de jucarii in mijlocul casei si sfarseam prin a-i spune, seara, ca cine le-a insirat, ala trebuie sa le stranga! Aveam potential, manager ar fi trebuit sa ma fac 🙂
Aveam multe papusi si papusele (da stiu, majoritatea copiilor nu aveau cu ce sa se joace si eu aveam saci intregi, asta e viata), mai aveam un alt sac cu resturi de materiale, asa ca era un fel de parada modei. Locul preferat de joaca era sub masa, in incercarea de a crea un fel de casuta pentru copii, asta iarna, iar vara, aveam in curte niste custi metalice pentru iepuri, in care instalam toate jucariile.
Dar dintre toate, era totusi o jucarie preferata,o papusica mica, mititica, care putea fi luata in buzunar, in general aveau parul lung papuselele astea, dar a mea era tunsa si …nu ii mai crestea. Din pacate nu am nicio poza a dragii mele papusi, asa ca am incercat sa gasesc ceva similar si am gasit, papusica mea era cam la fel de uratica ca cea din poza, de fapt, un pic mai urata, ca era cam cheala:
Papusica.PNG

Sursa foto: Cancan.ro

Dar asta nu este tot, peste ani de zile, cand eram adult, dar inca mai locuiam cu mama, a gasit ea, pe nu stiu unde, o papusica mica, care avea si par, culmea, 2 codite si nu stiu cum facea, dar de fiecare data cand plecam in concediu, delegatie, ma trezeam cu acea papusica in bagaj, printre lucruri, din fericire, era o papusica ceva mai vesela si ma inveselea cand eram departe de casa.
Cam asa a fost, pe scurt, joaca mea in copilarie.

Acum i-am atatat pe copii cu nisipul kinetic si ma bat la cap sa cumparam, nah, cine m-a pus :), am facut rapid o incursiune pe site-ul lor http://www.nisip-kinetic.ro/ si l-am trecut pe lista de cuparaturi, in cazul in care nu castigam. Si am si idei de cadou pentru doi copii micuti, care cred ca vor fi mega incantati.
Pentru ai mei deja am planul facut, Dennis are un stil de invatare chinestezic, chiar nu stiu de ce nu m-am gandit pana acum la acest nisip, o sa ii fie de mare ajutor, iar Robert o sa exerseze sirurile de numere cu el.
Si uite asa mi-am demontat preconceptia ca acest nisip este pentru copii mici.

Copiii vostri cum se joaca cu nisipul kinetic?

LE: N-o sa va vina sa credeti, dar papusica din bagaje inca mai exista
Papusica din bagaj.jpg

Save

4 comentarii la “Cum ma jucam eu in copilarie

    1. este un nisip care nu murdareste, nu se lipeste, nu se imprastie si inteleg ca este foarte util pentru dezvoltarea copiilor, oferind o experienta tactila deosebita, se poate modela.
      Copiilor mei le-a placut foarte mult plastilina, au avut multe jocuri, forme si s-au jucat pana tarziu, din pacate, se cam usca la contact prelungit cu aerul, oricat de buna ar fi fost.
      Poate ca nisipul asta este noua descoperire a verii, care ii va tine ocupati si fara certuri majore, mai mult de 1 ora 🙂

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *