Cum ajuți un copil în perioada de doliu

Vineri, pe 18 Noimebrie, am participat la workshop-ul despre doliu, susținut pro bono de psihoterapeuții Livia și Alex Căciuloiu, care a făcut parte din campania “Susținem copiii care văd viata in albastru”, despre care v-am scris aici și la care v-am invitat să participați în număr mare.
Evenimentul a fost dedicat adulților care interacționează/lucrează cu copiii care au pierdut pe cineva drag (părinți, profesori, consilieri școlari).

Am petrecut o oră și jumătate pe drum, de la mine d-acasă până la locație și a meritat fiecare minut petrecut în trafic, am auzit tot ce aș fi avut nevoie să aud când eram mică și am pierdut-o pe bunica care mă creștea. Mi-aș fi bucurat să vad sala arhiplină, există foarte puțină informație despre acest subiect și foarte mare nevoie, există mulți copiii care pierd oameni dragi și prea puțini adulți care îi pot ajuta.

Nu există o definiție oficială pentru doliu, el este un proces normal și natural, o experiență și o trăire foarte personală, care afectează toate ariile vieții.
Nu există rețete de intervenție, este nelinear, cu intensități oscilante, influențat de diverși triggeri. Presupune integrarea psihologică, prin intermediul experienței personale, a pierderii relației, a durerii ce survine acesteia și confruntarea cu propriile convingeri legate de moarte.

Copilul care pierde un om drag, are aceleași trăiri ca și adulții, șoc, furie, durere, tristețe, disperare, vinovăție, neputință, abandon, confuzie, îngheț emoțional, sentimentul de irealitate. Doar pentru că sunt mici, nu înseamnă că suferă mai puțin. Îi putem ajuta să își conștientizeze emoțiile cu ajutorul păpușilor, jocurilor, poveștilor. Modificările de comportament ale copiilor ne oferă indicii ale schimbărilor emoționale prin care trec, ne ajută să aflăm ce simt, somatizările, durerile localizate fizic, sunt comune in aceste situații.

Nevoile copiilor in perioada de doliu:
de a ști exact ce se întâmplă (de a primi informații concrete despre ce s-a întâmplat cu persoana respectivă și ce se va întâmpla cu el)
de exemplu: bunicul era prea batrân iar corpul lui n-a mai rezistat, tu ești în continuare iubit și vom avea grijă de tine); este bine să fie evitate orice detalii inutile, de genul: a murit la ora x, în timp ce se uita la emisiunea y și bea ceai dintr-o cană rosie (astfel de detalii încarcă inutil și pot aduce chiar obsesii pe viitor, legate de ore, obiecte, momente…)
asigurăm copilul că poate veni oricând să ne întrebe tot ce vrea să știe despre ceea ce s-a întâmplat (ulterior se pot oferi mai multe detalii, însă vestea trebuie data clar și concis)
explicația clară a evenimentului
ajutor în exprimarea emoțională (ajutor în exprimare și nu reprimare, cu grija în a nu induce sau provoca, prin afirmații de tipul: știu că ești trist, hai plângi!)
să fie implicat în evenimente de rămas bun și comemorare (adultul îl poate ajuta să pregătească ceva în memoria celui decedat, un desen, un obiect)
asigurarea că el este în siguranță, că este iubit și protejat
– să știe că adultul de lângă el este stabil și capabil să îl protejeze

Doliul în diferite etape de vârstă:

0-3 ani
– au reacții  la separarea fizică, care se pot manifesta prin plâns, colici, agitație, furie, evitarea jucăriilor preferate, căutarea cu privirea a persoanei dispărute
– se exprimă mai mult fizic
Cum îi ajutăm: prin prezența constantă

3-5 ani
– utilizează limbajul simbolic
– nu pot întelege ireversibilitatea (morții) și permanența
– nu înțeleg ce înseamnă „a muri”
– prezintă gândire magică
– prezintă o sensibilitate majoră la respingere/abandon
Cum îi ajutăm:
prin păstrarea rutinei zilnice,
încurajarea exprimării emoționale,
informații concrete și simple,
asigurarea că nu va fi abandonat, că nu este vina lui,
răbdare cu comportamentele regresive

6-9 ani
– sunt supuși presiunilor sociale
– sunt conștienți de ireversibilitate, universabilitate și permanența morții
– perioada de doliu este mai lungă, apar întrebări pe parcurs
– împrumută mecanismele de coping ale adulților
– crește anxietate legată de siguranța lui și a celor apropiați (se gândește că poate muri și el, și mama…)
– pot apărea probleme de concentrare, rușine, dezinteres pentru școală (pentru că are alte provocări, alte interese)
– lumea lui este mult mai intensă decât în perioada 3-5 ani
Cum îi ajutam:
– permisiunea de a plânge, de a pune întrebări
– încurajarea exprimării emoționale
– răspunsuri adecvate, cu deschidere, formulări clare, concrete
– te exprimi emoțional împreună cu el (și eu mă simt trist/ă)
– îl asiguri că nu îți face rău exprimare lui emoțională (este ok dacă plângi, mă simt trist/ă, dar nu îmi faci rău)

10-12 ani
– devin complet conștienți de semnificația evenimentului
Cum îi ajutăm: prin toate metodele folosite în celelalte etape de vârstă și prin ajutorul oferit în conștientizarea resurselor de care dispun pentru a depăși momentul.

Cum vorbim cu un copil în doliu?
– exprimăm disponibilitatea (dar numai dacă ea există)
– cu sinceritate
– conștientizăm propria experiență, propriile trăiri, fără a ne focusa pe noi înșine
– oferim aisgurări realiste
– oferim sfaturi (în cazul adolescenților, dacă le cer)
– păstrăm legătura

Există doliu sănătos și doliu complicat, doliul sănătos se întinde pe o perioadă de aproximativ 6 luni. Factorii de risc țin de tipul de personalitate (ex. persoană rezilienta), tipul de relație cu persoana decedată (relație bună, dificilă, ambivalentă), tipul pierderii, pierderea copiilor, părinților, soților, este una majoră, factori ce țin de circumstanțe. Vârsta nu este un factor de risc. 44% dintre copiii sunt rezilienți, iar 56% prezintă probleme de sănătate psihică la nivel clinic (conform Lin 2004).
Când pierderea este traumatică:
– imagini recurente și invazive
– comportamente repetitive (în joc, în desen)
– temeri specifice
– atitudine schimbată față de oameni, față de viață

Factori protectivi:
– factori familiali (părinte echilibrat, disponibil să mențină disciplina, fără probleme de sănătate mentală)
– factori individuali(țin de copil, de cât de optimist este, cât de eficient se consideră el în efortul de a face față stresului)
– robustețea familiala și sprijinul comunității, religia, apartenența spirituală.

În cazul copiilor, decesul unui părinte este un factor major de stres, în încercarea de a-i susține, este necesar sa observăm și să activăm resursele copilului.
Nu uitați că și copiii au perioadă de doliu, pe care o resimt la fel de intens, poate chiar mai intens, decât adulții, chiar dacă exprimarea lor este redusă!

Sursa foto: Pixabay

L.E. Campania de conștientizare a perioadei de doliu la copii, s-a încheiat, găsiti toate informatiile Psihomedeor.ro

 

2 comentarii la “Cum ajuți un copil în perioada de doliu

  1. Acum am descoperit articolul.imi pare foarte utile.Mai ales că propriul meu copil trece prin asta.Acum două săptămâni,tatăl lui,soul meu a decedat în urma unui accident rutier.Mulumesc.

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *