Copilaria in era digitala – Episodul 2

Kids&tehnology
Cateva avantaje ale folosirii tehnologiei de catre copii

Am citit si eu internetul in lung si lat si stiu toate argumentele contra, dar exista oameni care au descoperit si beneficii, aveam cam aceeasi pozitie pe care o are majoritatea celor contra, inainte sa fac cursul despre care v-am povestit in Episodul 1. Nu ma gandisem nicio clipa sa caut mai multe informatii pe subiect, in afara de cele mult vehiculate, negative,imi era cumva suficient. Dar va asigur ca exista cercetari, de laborator, care demonstreaza stiintific ca exista efecte pozitive.
In general, incerc sa am o atitudine in balanta (ca sa nu folosesc cuvinte mari, precum echilibrata:) ) si incerc sa raman deschisa si la alte informatii in afara de cele care imi confirma sau sustin o parere, cam asa stau si acum lucrurile. Nu as vrea sa ma incapatanez intr-o viziune si sa neg orice informatie care mi-o contrazice. Poate tehnologia le-ar putea oferi ceva copiilor, de ce sa neg asta, de ce sa ii limitez?!
Nu stiu daca e asa, poate e prostie ce au descoperit unii si altii, poate e cum zic cei care sunt impotriva, cum credeam si eu, pana la urma nu stiu cate adevaruri general valabile exista. Eu vreau sa explorez mai mult subiectul si sa il judec asa prin prisma mea si a felului in care se aplica copiilor mei. Am citit tot ce mi-a picat in mana pe aceasta tema, articole mai documentate sau mai putin documentate, despre efectele negative ale tehnologiei asupra dezvoltarii copiilor.
Dar, timpul mi-a demonstrat ca nu ii pot tine pe copii departe de tehnologie, oricat as vrea eu, asa ca am cautat sa vad daca totusi nu exista si niste beneficii, cu alte cuvinte, daca ceva este inevitabil, oare putem gasi si ceva pozitiv in acest ceva?!

Piramida creata de Steve Wheeler (2013) sugereaza ca majoritatea activitatilor facute prin intermediul ecranelor implica o progresie similara cu a celor care se desfasoara offline, de la activitati pasive de privire, observare si citire, la procese mai active. Se pare ca procesul de invatare urmeaza acelasi pattern, fie ca este online sau offline. Copiii incep sa invete prin simpla observare si ascultare, absorb informatie despre ceea ce se intampla, apoi urmeaza internalizarea proceselor pana la punctul in care ele pot fi folosite in mod creativ. Limbile straine, matematica, filosofia, toate au nevoie de o faza pasiva, urmata eventual de una creativa, pentru ca ulterior individul sa poata genera propriile idei. Piramida Wheeler

Asadar, copiii invata, inclusiv cei care raman la baza piramidei si doar observa, raman in faza pasiva, ei acumuleaza informatie. Un exemplu aici ar fi copiii care vizioneaza diferite filmulete educative pe YouTube, cunosc o fetita care in felul acesta a invatat sa tricoteze, a acumulat informatie, a pus in practica ceea ce a observat online, iar acum isi posteaza propriile tutoriale.

Cercetarea de laborator a evidentiat o serie de beneficii ale jocurilor video, puteti gasi mai jos cateva dintre ele si poate, in viitor, o sa dedic un articol mai detaliat doar jocurilor:
– ajuta la dezvoltarea gandirii logice, de tipul rezolvarii de probleme;
– ajuta la imbunatatirea coordonarii mana-ochi, a abilitatilor motrice fine si spatiale;
– ajuta la dezvoltarea atentiei distributive;
– incurajeaza gandirea si luarea rapida a deciziilor;
– imbunatateste memoria, concentrarea si implicarea in activitati de tip multitasking.
Cu siguranta putem gasi cel putin 100 de cercetatori care sa vina cu contra argumente si sa o contrazica pe cercetatoarea Daphne Bavelier, care este o sustinatoare a ideii care spune ca jocurile video sustin invatarea copiilor. Puteti gasi aici o prelegere despre aceste beneficii pe care ea le-a descoperit in laborator.
Se pare ca unii au dus si mai departe lucrurile si au incercat sa creeze un fel de „jocuri terapeutice”, SmartBrain Technologies, in parteneriat cu NASA, a creat jocuri interactive, inclusiv unele non violente, care imbunatatesc coordonare ochi-mana, planificarea, concentrarea, memoria si rabdarea. Orlandi and Greco (2004) au testat impactul lor asupra unui grup de copii, cu varste cuprinse intre 9 si 11 ani, cu diagnostic de ADHD, iar rezultatele au inregistrat comportamente pozitive, comparativ cu grupul care nu a jucat jocurile. In alt studiu, Cardoso-Leite and Bavelier (2014) au descoperit ca acei copii diagnosticati cu ADHD care au jucat jocuri video atractive, au experimentat comportamente pozitive, au avut reactii mai putin impulsive si au avut o capacitate crescuta de a se concentra pe o activitate.

Desi e un pic cam devreme in cazul copiilor mei, m-am interesat putin si despre social media. Rob are un telefon (de cand a fost in tabara la inceputul verii), pe care are instalata o aplicatie de chat, foloseste uneori aplicatia sa vorbeasca cu un coleg de clasa, destul de rar, stiu cu cine vorbeste, cam ce vorbeste, deci nu e nimic ingrijorator, momentan. Mi se pare utila aplicatia pentru ca pastreaza legatura cu cineva din clasa, schimba scurte mesaje despre ce face fiecare in vacanta si, nu in ultimul rand, isi exerseaza scrisul, tinand cont ca este singura modalitate in care o face, nu poate decat sa ma bucure :).
Cred ca este un bun inceput pentru schimbul de idei pe baza a ceea ce fac la scoala, pe baza proiectelor pe care le vor avea, o modalitate de a invata si crea noi limbaje de comunicare intre ei, de creare si integrare in grupuri cu interese similare, in care pot partaja continut care ii intereseaza, poate chiar continut creat de ei, de ce nu!
Exista studii care au evidentiat o empatie mai crescuta in randurie copiilor care folosesc social media, dezvoltata prin exersarea suportului social pe care si-l ofera in mediul online si o comunicare emotionala imbunatatita (Johnson, 2014). Pentru copiii timizi sau cu diferite dificultati de comunicare, anxietate sociala, social media poate fi o solutie, oferindu-le confortul si increderea de a interactiona social. Eliminarea distantelor face mai usoara formarea prieteniilor, pastrarea unei legaturi chiar si cu prieteni care nu fac parte din cercul apropiat, cu care poate interactiona in viata de zi cu zi.
Tehnologia poate fi, de asemena, o oportunitate de a interactiona in cadrul familiei, de a impartasi continut de interes pentru toti membrii si de a ramane conectati si la curent cu ceea ce este de interes pentru copiii nostri (desi mai avem pana acolo, cred ca ne dam cu totii seama ca in perioada adolescentei, vom deveni cu un fel de „experti” in diferite aplicatii pentru a ramane cat mai bine in contact cu copiii 🙂 ).

Acest articol nu se vrea o pledoarie pentru folosirea fara cap si coada a tehnologiei, este doar o privire din alt unghi. Tehnolgia este aici cu noi si nu va pleca nicaieri, din contra, sa ne punem contra vantului, nu cred ca ajuta la nimic, mai ales in relatia cu copiii nostri. Pana la urma, impactul tehnolgiei asupra copiilor depinde de felul in care ii educam noi sa interactioneze cu tehnologia si de exeprientele pe care ei le au. Este de datoria noastra sa ne informam, atat asupra costurilor, dar si asupra beneficiilor, pe care aceasta interactiune le poate avea si sa luam decizii informate legate de tipul si cantitatea de tehnologie la care permitem expunerea copiilor.

Sursa foto: free Google images

Un comentariu la “Copilaria in era digitala – Episodul 2

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *