Ce înseamnă bullying? Cum ajutăm copiii implicați?

Când le-am spus copiilor că voi întârzia să îi iau de la șccoală, pentru că merg la o conferință, la Salvați copiii, ei m-au întrebat cum vom salva copiii! Și atunci le-am spus despre campania împotriva bullyingului #desființațirecreațiile.

M-au întrebat apoi ce este bullying-ul?

Din păcate, am avut exemplu concret, situație în care copilul meu a avut parte de bullying în clasă, luni de zile,  așa că i-am răspuns: mai ții tu minte când M. îi punea pe copii să te împingă/lovească/strângă de gât în pauze? Când M. îți spunea că dacă nu îi dai ce ai tu/cu ce te joci tu, va spune mamei ei că ai bătut-o? Când M. îi spunea învățătoarei, într-o limbă pe care tu nu o înțelegeai, că toate relele din clasă tu le faci? Ei bine dragul mamei, fetita M.  te hărțuia, acolo a fost vorba de bullying, iar eu n-am știut cum să te ajut și îmi pare rău, aș fi vrut să știu ce să fac.

Acum o să scriu tot ce aflat eu despre bullying și alți părinți vor ști cum să își ajute copiii!

Bullying este:
– un comportament social, un proces
– se petrece într-o sferă de influență care depășește, aproape întotdeauna, nivelul individual
– este construit pe nevoi umane 100% “dezirabie” (statut social, putere, control, atenție +
OPORTUNITATE)

Bullying nu este o trăsătură ce definește o persoană! Toți copiii poartă pălăria agresorului la un momentdat!

Cine trebuie să oprească bullyingul? 

Bullyingul  nu este inevitabil, nu este parte a copilăriei, factorii majori în prevenirea bullyingului sunt: atenția, prezența, receptivitatea și grija adulților.
Relația armonioasă cu adultul este cea mai importantă pârghie în dezvoltarea motivației copiilor, investiția în relația cu ei este cheia reușitei academice și adecvării comportamentale. Învățătorul/dirigintele este cel care creează cultura clasei, grija față de celălalt, empatia, bunăvoința, toleranța și celebrarea diversității trebuie sa fie valori, obiective educaționale asumate, traduse în atitudine, mesaj verbal și comportamental.

Personalul didactic are la îndemână câteva ingrediente care ajută la crearea unei bune relații cu copiii, a unui climat favorabil cooperării:

  • Contact vizual
  • Zâmbet
  • Folosirea numelui mic
  • Întrebarea “Cum te simți azi?”
  • Ascultarea a ceea ce spune copilul
  • Încrederea, validarea

În lipsa unei relații sănătoase cu adulții:

  • Victima va simți că nu are sprijin și nu are cum să acționeze, să se apere;
  • Martorul nu va avea la cine să apeleze pentru a semnala ceea ce a văzut;
  • Agresorul va acționa fără să întâmpine dezaprobarea unei persoane importante pentru el;

Cum ajutăm un copil victimă?

  • Ce atuuri are acest copil?
  • Cum îi pot crește rezistența în fața agresiunii?
  • Cine ar putea face parte din rețeaua lui de suport social?

Cum ajutăm un copil agresor?

  • Ce îi lipsește acestui copil?
  • Care sunt modele lui?
  • În ce fel îl “împlinește” bullyingul/ce nevoie îi satisface:
    – atenție?
    – statut?
    – putere și control?
    – oportunitate?
    – Cum îl ajutăm să își satisfacă aceste nevoie într-un mod pozitiv, fără a răni pe alții?
  • Alte ipoteze clinice: deficit emoțional, controlul impulsurilor, abuz în familie, tulburare de atașament

Ce facem cu un copil martor?

  • Martorii sunt prezenți în 9 din 10 situații de bullying
  • Martorii intervin în mai puțin de 2 situații
  • Atunci când intervin, situația de bullying se sfârșește în mai puțin de 10 secunde

De ce nu intervin copiii care sunt martori?

  • Diluarea responsabilității – nu e treaba ta, nu te amesteci! altcineva trebuie să o facă
    – adulții
    – prietenii victimei
  • Martorul nu este prieten cu victima
  • Frica de a nu deveni următoarea victimă
  • Teama de a nu supăra prietenii

O provocare ar fi transformarea copilului martor în prieten, copiii trebuie să înțeleagă că denunțarea unui comportament agresiv, nu este pâră, este vorba despre a proteja pe cineva, pâra este atunci când denunțăm cu scopul de a face rău intenționat.

O realitate tristă: toleranța zero tinde să inrăutățească bullying-ul! Această abordare are în centru, de cele mai multe ori, pedeapsa și nu ia în seamă contextul în care agresiunea s-a petrecut.

O posibilă soluție poate fi crearea unei culturi a binelui în sala de clasă!

  • Bazată pe căldură și structură
  • Atenție sporită
  • Bunăvoința, ca standard de relație
  • Popularitate construită pe disponibilitatea de a ajuta, nu pe puterea de a domina interacțiunea socială
  • Cooperarea în echipă, în detrimentul interacțiunii competitive
  • Adultul nu aderă  la ierarhia socială a clasei, ci o flexibilizeză

În urma studiului realizat în 2016:
– 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi.
– 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi.
– 1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor.
Când copilul tău face parte dintre cei loviți, umiliți sau amenințați, parcă îți vine să strigi în gura mare, să îi iei pe toți de gât, să dai cu ei de pământ, dar te stăpînești și speri ca cineva să facă ceva, să îl ajute, să oprească bullyingul sau măcar să desființeze recreațiile!

Am mai scris despre bullying aici.

 

Sursa foto: Desființați recreațiile

3 comentarii la “Ce înseamnă bullying? Cum ajutăm copiii implicați?

  1. Pfu! Încep să mă gândesc puțin cu teamă la momentul în care Tudor va merge la școală…tare sper să nu aibă parte de așa ceva, de nici o parte. Să nu fie nici agresat, nici agresor…

    1. Toti copiii poarta la un momendat palaria de agresor, daca pleaca d-acasa cu o baza buna, daca suntem atenti la ei, nu cred ca vor adopta metode negative sa isi satisfaca nevoile, naturale. Lucram, construim si speram, ca relatia pe care am cladit-o cu ei, va fi busola lor morla.

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *