Cand copiii vorbesc despre sex, case de sex si jocuri cu sex, iar adultii se oripileaza

„Dennis a venit acasa vorbind despre sex, jocuri cu sex….a fost o discutie rapida, pe drum, va trebui sa o reluam, pe larg. Desi il simt cam reticent, genul ala care le stie el pe toate si nu vrea sa stea de vorba.
M-a luat cam pe nepregatite! ”

Cam asta postam acum 3 zile pe Facebook, imediat dupa ce am luat copiii de la afterschool, abia intrasem in casa, iar discutia avusese loc pe drum. De fapt a venit cumva ca raspuns la intrebarea „ce ati facut la after?”, iar Robert mi-a expilicat ca Dennis impreuna cu un prieten numai despre asta au discutat.
Ca un parinte (i)responsabil, am inceput sa ma documentez, pe la miezul noptii, impreuna cu sotul din dotare, am rasfoit internetul in lung si lat, am gasit niste articole la Raluca si asa am stiut ca doua zi, la prima ora, o sa cumpar cartea lui Meg Hickling, Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex. Puteti citi articolele care m-au inspirat aici si aici. Din pacate, nu am fost inspirata sa merg la aceasta conferinta care a avt loc de curand in Bucuresti 🙁
Ce le spunem copiilor despre sex

Toate bune si frumoase, m-a apucat miezul zilei in Carturesti, m-am trezit ca deja citisem primul capitol, ca om cu simt de raspundere, am platit cartea si mi-am continuat lectura acasa. M-a pus naiba, cum ar veni, sa fac poza la o pagina din carte si sa o postez pe Facebook, asa a cam pornit fluviul discutiilor pro si contra. Gasiti mai jos pagina buclucasa, iar comentariile, pe pagina mea personala, daca suntem prieteni :
Ce trebuie sa stie copiii de 2-4 ani.jpg

Reactiile au fost de la echilibrate si politicoase, dar contra, pana la reactii de genul Nu scrie cumva ca e foarte recomandata si putina educatie practica, sa vada de la mama si tata cum sa lege numele organelor de fizicul uman?
Nu pot sa spun ca nu am fost suprinsa de ceea ce am citit in carte, mai ales la grupa mica de varsta, suprinsa si oarecum speriata, ca eu am pierdut startul, ca baietii mei sunt mari si nu le-am prezentat aceste informatii, ca nu stapanesc denumirile stiintifice ale organelor genitale si ca le-am spus ca medicul scoate bebelusul dupa ce taie burta mamei (ceea ce nu e chiar fals, in cazul lor). Acestea fiind datele problemei in cazul nostru, nu mi-a fost foarte greu sa empatizez cu cei contra educatiei sexuale, asta s-a intamplat mult timp, dar ajungand in situatia in care, desi mie nu mi s-au parut interesati, dar copiii au auzit de undeva, au vorbit cu altii despre sex, parca nu mai sunt asa convinsa de argumentele contra.
Au fost comentarii care au spus ca este deplasat ce scrie in carte, nu stiu daca este deplasat, exagerat, cred ca sunt de fapt barierele noastre care se pun automat, ne raportam la copilaria noastra si la imaginea noastra despre copilarie, uitand ca lucrurile au evoluat si ca poate nu am tinut neaparat pasul cu ele, s-au schimbat foarte multe de cand eram noi copii, copiii de 2-4 ani petrec mult mai mult timp departe de casa, in compania altor adulti, cu alti copii, din medii diferite, au acces la diverse informatii, poate chiar imagini, pe care nu le putem controla. Autoarea spune ca informare=preventie, ca majoritatea celor abuzati sunt din randul celor care nu stiu nimic despre toate astea…
Pana una alta, noi abia acum am ajuns la aceasta etapa de informare, desi etapa de varsta este mult peste. Asa am gandit si actionat pana acum, a fost bine, a fost rau…?! Vreau insa sa va spun ca la 6 ani, informatia nu mai intra asa usor, desi reactia este cam aceeasi ca la varste mai mici (ok mi-ai zis, acum hai sa facem ce aveam de facut), dar nefolosind aceste cuvinte de mici, au o oarecare retinere in a le pronunta, in a le reproduce.

Este intr-adevar o tema de discutie dificila pentru majoritatea parintilor, unul dintre motive probabil este felul in care am fost noi crescuti, teama de a nu spune prea mult sau in cuvinte nepotrivite, care i-ar putea soca pe copii, care le-ar putea fura inocenta, un alt motiv poate fi faptul ca nici noi, adultii, nu am trecut de anumite etape, nu am ajuns inca acolo unde ar trebuit sa fim din punct de vedere emotional, nu ne-am depasit anumite bariere…
Va spun cu sinceritate ca la noi in casa nu a fost facuta aceasta informare in perioada indicata in aceasta carte, informatia le-am dat-o acum, o data cu aceste postari pe care le-am facut, care au fost inspirate din ce am trait noi zilele acestea.


A fost bine ca am amanat atat?! Nu stiu! Ce pot sa spun, in apararea mea, este ca nu mi s-au parut interesati, nu au intrebat, nu au parut curiosi. Stand stramb si judecand drept, dupa ceea ce s-a intamplat si dupa ceea ce am citit, este posibil ca unii sa nu intrebe niciodata si sa nu para interesati, asa cum a fost cazul de fata, DAR asta nu inseamna ca ei n-au auzit despre aceste lucruri si n-au primit informatii din alte parti. Nu stiu concret de la cine si ce au auzit, nu am cum sa controlez, pot doar sa constat ca presupunerea mea a fost un pic eronata si altcineva a preluat rolul parintilor si a vorbit cu ei despre sex. Nu cred ca este ceva grav, au fost discutii intre copii, din fericire se invart in cercuri cu copii minunati, crescuti frumos, sunt inca la varsta la care stiu unde sunt si ce fac (cu aproximatie) la orice ora. Cred insa ca le-ar fi fost mai usor sa proceseze niste informatii clare, adevarate, venite din partea unui adult, de preferat parinte, decat sa invarta intre ei niste cuvinte pe care le intelegeau si nu prea, pe care au facut un efort sa le integreze cumva in discutie si au incercat sa le dea un sens.

Cam asta este concluzia mea, momentan, pe aceasta tema. Va doresc sa aveti inspiratie, sa fiti pregatiti cu informatie de calitate si sa nu va impiedicati de bariere invizibile!

P.S. jocuri cu sex erau de fapt cu pupat 🙂

7 comentarii la “Cand copiii vorbesc despre sex, case de sex si jocuri cu sex, iar adultii se oripileaza

  1. Pana pe la 10-12 ani inca mai putem concura cu anturajul. Asa ca e bine ca dupa ce ne muscam limba de oripilare sa vorbim despre sex cat se poate de deschis si de natural. Altfel, copiii isi vor cauta informatiile in alta parte si nu stii daca sunt conforme cu realitatea. Sexul nu este o rusine, o prostie, sau o chestie care nu e treaba copiilor.

  2. Multumesc pentru comentariu Bianca, stii….dupa ce am primit o serie de reactii negative pe Fb, deja ma intrebam daca nu cumva am luat eu prea in serios treaba asta si ca poate nu se aplica asa mult in societatea noastra.

  3. Sunt de parere ca ai nostri copii sa primeasca de la noi, nu de la altcineva, informatiile potrivite varstei si dezvoltarii lor emotionale.
    Nu se poate merge dupa manuale sau ce spun „specialistii” – pot fi copii de 8 ani care au vazut deja porno si copii (cum este al meu cel mare) care inca cred in Mos Craciun si ar fi odios sa ii tulbur seninatatea si inocenta cu asemenea informatii.
    Desigur, nevoile de informare trebuie observate atent si hranite, dar, repet, de parinti, nu de „specialisti” si „manuale”
    .

    1. Alex te inteleg perfect, exact asa am gandit si eu, chiar nu vedeam cu ochi buni ceva facut la comun, de catre un strain, pentru toti in acelasi timp si in acelasi fel. Dar realitatea m-a luat cumva prin suprindere, desi eu n-am descoperit vreo urma de interes, de intrebari din partea lor nici nu poate fi vorba (ca ar fi fost clara situatia), iata ca sunt alti copii, mai interesati, mai informati poate sau nu neaparat si asa a ajuns al meu sa discute despre ceva ce nu stiam ce inseamna.
      Am simtit nevoia sa citesc, ce nu citesem pana acum, pentru ca mi se parea ca nu e momentul, sa imi reconsider anumite idei. Asta e, pana la urma, cum spuneai si tu, nu se poate merge tot timpul dupa manuale, dupa ce spun specialistii, parintele si copilul au realitatea lor, parintele o gestioneaza cum stie el mai bine, in fiecare moment.

  4. Fata mea a venit dupa mine la baie, a pus mana si m-a intrebat clar ce este. Avea un an si 3 luni, nu vorbea clar, dar a intrebat asa cum ma intreba intr-o carte ce animal este cel la care ne uitam, deci mi-a fost clar. Am spus rusinata si speriata (a pus si mana, wow) ca este vulva. Mai tarziu a avansat si a luat hartie igienica sa ma sterga…hm, chiar mi-a fost greu. In timp am realizat ca daca eu o stergeam pe ea, a considerat ca e ok sa faca asta si ea cu mine. Dar nah, nu m-am lasat si acum (un an si cinci luni) cand prinde hartie igienica se sterge doar pe ea, insa stie ce e vulva si penisul ca deh, a vrut musai sa intre si peste tac-su…si pana la urma am lasat-o. (cu greu am convins barbatul ca e mai bine asa…eu imi amintesc clar cum l-am pandit pe tata la baie cand eram mica….) Nu am detaliat mai mult cu ea, inca nu e cazul caci nu a intrebat, stie si de organele genitale asa cum stie de restul corpului,. partile de care m-a intrebat (gura, ochi, nas, gat, etc).
    Deci cumva acum ma simt pregatita, dar oare chiar o sa fiu cand o sa mai creasca? E inca mica, imi este usor.
    In rest, total in acord cu cartea si am murit de ciuda ca nu am putut sa merg la eveniment, ma ajuta sa vad mai relaxat si sa-mi rezolv rusinile sexuale.

  5. Ionela, consider ca ai procedat foarte corect, atat prin numirea stiintifica, cat si prin stabilirea limitei. Cred, de asemenea, ca ti-ai usurat mult munca pe viitor, am constatat cu ai mei, ca nefacand aceasta informare corecta (cu denumirile stiintifice), acum sunt reticenti in a le folosi. In cartea pe care am citit-o spune ca cei mici sunt foarte interesati de detalii tehnice si le accepta ca atare, tind sa ii dau dreptate autoarei. Cu cat cresc, cu atat au tendinta de a se jena, de a folosi umorul de toaleta si de a face viata parintelui (care incearca sa le vorbeasca despre subiect) muult mai grea 🙂

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *