Când ai 2 copii îi iubești pe amândoi la fel?!

Eu nu știu cum e să împarți cu cineva tot ce ai, jucării, mâncare, casă, masă, pe mama și pe tata, chiar și aerul pe care îl respiri. Mi se pare ceva extrem de greu, mă uit uneori la copiii mei și nu știu cum reușesc ei să facă asta, mi se pare fascinant.

Aud/citesc aproape zilnic întrebare despre cât de normal este ca cel mic să fie/să devină gelos pe frate, eu stau și mă întreb cum ar fi posibil și cât ar fi de sănătos ca un copil să nu simtă niciodată gelozie, invidie, resentimente față de fratele lui. Când copilul are nevoie de hrana, adăpost, căldură, simț al identității, lucruri pe care familia i le oferă, iar simpla prezență a altui copil în familie înseamnă deja mai puțin, dorința lui puternică de a se bucura în exclusivitate de toate astea, devine imposibilă, și,  în mod firesc, apare gelozia. Dintr-o dată totul este MAI PUȚIN, atenția, timpul, încurajările, tot ce avea, tot ce primea este mai puțin!

Haideți să facem un mic exercițiu, pentru a intra mai mult în piele personajului sau pentru a înțelege mai bine ce simte copilul la apariția unui frate, este un exercițiu amuzant și destul de cunoscut, imaginează-ți următoarele: 1. Soțul te ia în brațe și spune: Draga mea, ești minunată, te iubesc foarte mult, așa că m-am hotărât sa-mi mai iau încă o soție la fel ca tine! Cum te simți? Ce reacție ai avut?

  1. Sosește noua soție, tânără, frumoasă, el este în continuare politicos când sunteți toți 3, dar pică în extaz în fața noii soții, ba te mai întreabă și pe tine dacă îți place noua soție.

Cum e? Încă te amuzi?

  1. Noua soție are nevoie de haine. Soțul ia din dulapul tău și i le dă. Dacă te superi, îți spune că tu oricum te-ai îngrășat și nu îți mai vin bine, iar ei îi vin la fix.

Te simți bine în continuare?

  1. Noua soție se maturizează rapid, devine din ce în ce mai isteață și descurcăreață. Intr-o zi, când încerci să te prinzi cum funcționează cadoul primit de la soț, dă buzna peste tine domnișoara și vrea ea să încerce.

Ce părere ai?

  1. Dacă nu o lași cu noul tău cadou, te pârăște imediat la soț, vin amândoi la tine, ea cu ochii plini de lacrimi, iar el îți reproșează că nu ai lăsat-o cu cadoul tău.

Ei, cum e? Niciun gând necurat încă?

  1. Într-o zi îi găsești pe amândoi tolăniți pe pat, el o gâdilă, ea râde, se simt bine. Lui îi sună telefonul și te anunță că a intervenit ceva urgent și te roagă să rămâi acasă cu noua soție și să ai grijă să nu pățească nimic.

Dacă nici acum nu identificați niciun gând necurat, plan de răzbunare sau metode de tras în țeapă a noii soții, încercați totuși să faceți joc de rol cu soțul, auzite din gura lui toate replicile de mai sus…s-ar putea să vă „motiveze”. S-ar putea să sune un pic nerealist exercițiul, însă reflectă destul de bine ceea ce simt copiii noștri când mai apare un frate în familie. Așa că poate încercăm să fim un pic mai empatici data viitoare când auzim vorbe grele din partea copilului mai mare.

Atitudinea și cuvintele părinților au forță,  pot modela relațiile și pot aduce pacea în familie.

* În loc să trecem cu vederea sentimentele negative dintre frați, mai bine le exprimăm deschis

-maaaamă, Den mi-a zis tâmpit!

– dar tu nu ești așa, bla bla

– vorbele lui Den te pot înfuria!

*Ajută copiii să își imagineze ce nu au în realitate – numește ce crezi că își dorește copilul (nu își place când îți spune tâmpit, ai vrea să nu mai auzi niciodată cuvantul ăsta spus de el?)

*Ajută copilul să-și defuleze ostilitatea prin activități simbolice sau creatoare (desenează ce ai vrea să-i faci acum)

*Oprește violența, arată-i căi de manifestare fără a lovi, nu agresa agresorul (nu lovi, arată prin cuvinte fratelui tău că te-a supărat)

În orice relație comparațiile sunt de evitat, cu atât mai mult între frați. Indiferent despre ce este vorba, îi poți spune copilului, fără a-i aminti de frate lui, fie că este vorba despre ceva ce îți place sau nu, doar descrie situația, ceea ce vezi sau simți. Așadar, evită orice fel de comparație, favorabilă sau nefavorabilă!

Un alt aspect care efectiv mă scoate din minți este egalitatea. Robert a băut o gură de suc, nu e corect, trebuie să îmi dai și mie ceva!!! Când aud vorbe din astea, simt cum îmi crește tensiunea. Ani de zile am înnebunit efectiv cumpărând aceleși jucării, kilograme de haine, deși Dennis avea mereu aproximativ 25 de tricouri, 30 de perechi de șosete, 15 perechi de pantaloni, doar pentru că Robert avea musai nevoie de haine și trebuia să fie egalitate. Nu există nicio egalitate!! Unul e mai mare, unul mai blond, unul semană mai mult cu mine, unul joacă fotbal, altul mănâncă roșii….Stop joc! Acum mergem la cumpărături și cumpăr doar pentru Robert și uite că trăim bine merci, nimeni n-a fost traumatizat pentru că n-a primit a 50 a pereche de șosete.

Copiii nu sunt la fel, nici dacă sunt gemeni, au nevoi diferite, nu au nevoie să fie tratați la fel, ci personalizat!

– În loc de cantități egale, dă-le în funcție de nevoile fiecăruia. – În loc să le spui că îi iubești la fel, spune-i copilului că îl iubești deosebit, așa cum este și el.

– În loc să acorzi timp egal, acordă timp în funcție de necesități.

Nu știu cum ar fi fost viața mea dacă aș fi avut frați, cert este că nu mi-a fost rău singură și am în mod cert nevoie de multă susținere în a înțelege și a modela o relație sănătoasă între frați. Pe mine mă ajută cartea „Rivalitatea dintre frați”, scrisă de Adele Faber si Elaine Mazlish. În acest articol găsiți o parte dintre ideile lor, care la noi în familie sunt aplicate și functionează.

Pe voi ce vă ajută sa modelați relații sănătoase între frați?

 

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *