Acum 1 an in Belgia

Fix acum 1 an, cu o zi inainte de 1 iulie, ajungeam in Belgia, faptul ca scriu astazi se cheama nostalgie?! O fi…dar la ora asta era lumina multa afara si eram la draga mea Cleo pe balcon, ma minunam de priveliste si de lumina, cam asa:11267432_10153431044158134_658280440960160220_o

Am invatat  multe acolo, despre lume, despre mine, am cunoscut oameni frumosi, dar frumosi de tot, cum nu ma asteptam, romani cum nu credeam ca o sa gasesc departe de casa.
Am invatat ce inseamna rabdarea, am invatat sa nu ma mai grabesc, sa nu mai alerg (greu, greu de tot a fost, in primele zile imi venea sa ii calc pe toti, nu se grabea nimeni, niciodata, nicaieri…doar eu, habar n-am unde, dar nu puteam sa merg agale, ca doar veneam din Ro unde ne grabim tare), chestia asta a fost nasoala, am resimtit-o cel mai rau, pe strada nu se grabeau, la magazin nu, la primarie nu, la banca nu….intr-un final, nu ma mai grabeam nici eu nicaieri, poate doar seara spre magazin, ca sa nu raman fara nimic in frigider (eram totusi norocoasa, aveam langa mine un Mega, care se inchidea la magnifica ora 20 si nu 19, ca restul magazinelor) :).
Nelu m-a incurajat sa conduc in afara orasului (lucru pe, care nu il faceam nici in tara), m-a incurajat sa ma urc in masina si sa vad locuri, am invatat sa dau prioritate de dreapta la absolut toate stradutele laturalnice, ceea ce m-a scutit de multe accidente la intoarcerea in tara, sa conduc si sa parchez o masina mare (nimic fara sacrificii, materiale).
De la Cleo am invatat sa tin o lista de cheltuieli, sa fac liste de cumparaturi si sa merg la cumparaturi in mod organizat si nu spontan ca acasa, sa fiu cumpatata si calculata, sa nu mai fac risipa de resurse, sa am un stil de viata responsabil. Am invatat sa reciclez, sa sortez gunoiul, sa umblu dupa acte pe la primarie, sa merg muuult de tot pe jos si sa admir orasul in care locuiesc, sa ma culc devreme si sa ma trezesc devreme, sa ma incalt in ghete vara (nu este vorba despre niciun trend, doar temperatura de aproximativ 10 grade la 8 AM). Am inceput sa tin plante in ghivece, sa plantez (nu merge prea bine, inca mai am de invatat).
Corina m-a invatat sa fiu bucuroasa, daca stai langa ea, n-ai cum sa fii altfel, e o tipa luminoasa, calda si vesela, ea m-a dus in Place Loux joia, ca acolo se strangeau expatii si beau bere si mancau rosii cerry, m-a dus si la Parlament sa mananc, asa de la revedere.
De la Alina am invatat despre curaj si libertate, asumare si munca. Ana si Dalila atat de calme si prietenoase, Madalina plina de viata, Jana cu vorba domoala imi inspira atat de multa liniste. Cu totii au facut sa am parte de o perioada un pic mai usoara, au ajutat cu sfaturi, cu ganduri bune, cu cafele 🙂
Am intalnit multi oameni de nota 20, i-am amintit doar pe cativa dintre ei, doar pe romani, poate cu alta ocazie o sa scriu un articol in engleza, sa le multumesc si celorlalti. Dar acesta este pentru romanii dragi cu care am impartit o scurta perioada din viata mea, perioada intensa, in care am invatat mult mai multe decat pot scrie in cateva cuvinte.

Un mare Multumesc Oana, stie ea de ce 🙂 (sper ca n-am speriat-o foarte tare cand am condus ca o bezmetica pe interzis si …alte intamplari cu masina, demne de Cascadorii rasului/plansului).

Multumesc dragii mei pentru o experienta frumoasa!
Multumesc familiei care m-a sustinut in aceasta experienta si prietenilor din tara, care au fost alaturi de mine virtual!

Finalul suna ca o cuvantare la premiile Oscar, cu toate multumirile :), este insa recunostinta, care cred ca trebuia expimata, la ceas aniversar.
Abia astept sa ii revad pe oamenii astia frumosi! Oricat de nebunesc ar parea, ne gandim la o minivacanta in Be :):)

Save

4 comentarii la “Acum 1 an in Belgia

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *