7.5 ani, singur acasa, mici, bere, fotbal

suporter.jpg

…nu stiu cand au trecut anii, dar am baiat mare :). Ca tot omul normal (a se citit roman microbist ocazional), vineri pe zi, planuiam sa fac pregatiri pentru seara cea mare, Romania-Franta, dimineata, copiii au fost intr-o excursie, dar cum ma misc greu, n-am reusit sa fac decat chestii marunte prin casa(adica sa beau o cafea si sa fac un dus), asa ca am lasat cumparaturile sa le facem toti 3 dupa ce se intorc ei. Ei da, ti-ai gasit! Probabil erau obositi sau ii batuse soarele in cap…ca nici nu vroiau sa auda de mers la cumparaturi, desi le promisesem marea cu sarea (adica toate „minunatiile” care se consuma cand te uiti la un meci si pe care le interzic in rest). Pe Den l-am convins pana la urma, are el slabiciunile lui si eu metodele mele, dar pe Rob n-am reusit nici cu promisiunea ca o sa cumpar cola, reviste lego, nimic nu l-a miscat, nici la propriu, nici la figurat. El insista ca ma asteapta acasa, singur!! Nu prea vedeam nicio scapare, ca e mare si greu, in brate nu-l puteam lua (m-am gandit si la varianta asta, dar chiar daca reuseam, cred ca se lasa carat din casa pana in masina si apoi fugea, iar eu numai de sport nu am chef, vreodata).
Cand s-a ingrosat gluma si am vazut ca e tarziu, am facut ce ar face orice mama responsabila, am sunat tatal :), care mi-a dat unda verde sa las copilul singur in casa.

Inutil sa va povestesc cat m-am framantat si cat am incercat, pana la iesirea pe usa, sa-l conving sa vina cu noi. Omuletul a ramas singur in casa! Se preconiza o iesire de minim o ora jumate, cumparaturile +drumul (ca eu conduc ca melcul somnambul). I-am lasat telefonul meu, desi…logic, nu mai avea cum sa ma sune, dar putea sa sune oamenii din agenda daca se plictisea :), instructiuni clare, sa il sune pe tatal lui daca are nevoie de ceva, gen incurajari, am incuiat usa si am plecat.

Nu mi-am facut absolut niciun scenariu horror, am facut cumparaturile relativ repede, evident ca am uitat ceva destul de important, apa, in tot timpul il vizualizam pe Rob stand pe canapea, la tv. Den a fost un ajutor de mare nadejde, s-a asigurat ca nu cumpar chestii inutile(are talentul asta, ma chestioneaza despre utilitatea produselor, mai ales daca nu erau pe lista discutata cu el).

Ne-am intors acasa incarcati cu bere, cola, popcorn…stiti voi, numai bunatati pentru meci. Rob era, exact cum mi-l imaginasem, pe canapea, nici nu se miscase, nici nu se schimbase, nu stiu daca se uitase la tv sau in gol sau dormise…cert este ca nu s-a simtit singur, n-a sunat pe nimeni, nu s-a speriat, cred ca a zis merci pentru o ora jumate de liniste.

Acestea fiind zise: am baiat mare, a stat singur acasa!!!

Aaa si berea am baut-o eu, dar de la restu’ nu s-a dat inlaturi, ca un suporter adevarat 🙂

4 comentarii la “7.5 ani, singur acasa, mici, bere, fotbal

Publică un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *